"Privire în timp" – 19047 rezultate
0.03 secundeMeilisearchmirela nicoleta hincianu
m-am nascut la rascruce de zari intalnite-n privire,in timp de decembrie sa vestesc iernii ca lacrima stie sa planga dalb.
13 poezii, 0 proze
Grigore Ureche
GRIGORE URECHE (1590?-1647) Primul cronicar care isi imbraca opera in limba romana si, in acelasi timp, ne da si un nou tip de cronica este Grigore Ureche. Din datele sarace care s-au pastrat cu privire la viatalui, aflam ca el e fiul boierului moldovean Nestor Ureche, care, pe la sfirsitul sec. al XVI-lea, ocupa in Moldova postul de mare vornic al Tarii de Jos. El ridica manastirea Secu, pe care o inzestreaza cu danii mari. Nu se cunoaste cu preciziune data nasterii lui Grigore Ureche. Se crede ca el s-a nascut in jurul anului 1590 si, deci, el isi petrece o parte din copilarie si din anii de scolaritate in Polonia. Miron Costin, in Descrierea Moldovei si a Munteniei, scrisa in poloneza, afirma ca “Ureche [a fost] mare vornic in Tara de Jos a Moldovei el a invatat la scolile libere”. Grigore Ureche a lasat o singura opera, care, in forma in care s-a pastrat, are urmatorul titlu: Carte ce se cheama letopiset, ce intr-insa spune cursul anilor si descalecarea Tarii Moldovei si...
2 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
CȘConstantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
DLDan Laurențiu
Dan Laurențiu (n. Laurențiu Ciobanu la Iași pe data de 10 august 1937 - d. 21 decembrie 1998) a fost un poet și eseist român din generația anilor '60. Volume publicate: Poziția aștrilor (1967), Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir și erou al timpului (1991), 101 poezii (1993), Femeie dormind (1993), Mountolive (1994), Patul metafizic (2000). „Hieratică și solemnă, poezia sa a impresionat prin gravitatea orgolioasă a rostirii, care a impus un poet singular, al cărui tonus filosofic era, în contextul dat, cel mai înalt de la Lucian Blaga și Ion Barbu încoace.” (Marin Mincu)
6 poezii, 0 proze
BBBogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
GAGeorge Asztalos
Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...
409 poezii, 0 proze
RDRadu Monica Delia
Nascuta la Brad,traind peste tot si nici unde,multe case cu oameni iubitorii si farame de copilarie. Debut literar in revista Eminescu din Timisoara. Lupt sa mentin inchis cercul "Vlaicu Barna" care creste sub privirea ingaduitoare a mamelor noastre de suflet Rodica Cristea si Ruda Angela de la Biblioteca municipala "Gheorghe Parvu"Brad si cu binecuvantarea criticului nostru drag Bulzul ,mai publicam in periodicul motilor nostrii "Zarandul". In prezent ma ocup cu viata stradala a poeziei rotunde. Volum de debut:Fuga, la editura Emia Id:radu.monicadelia
4 poezii, 0 proze
SRsimona claudia radu
nu am ce spune despre mine imi place sa fiu descoperita.Sa spunem ca sunt o enigma ce trebuie descifrata.Si nu-mi place sa vorbesc despre mine este suficienta o privire in al meu suflet.
4 poezii, 0 proze
Privire în timp
de Nicolae Marius Buchiu
Prin plete, știu, vor apărea Suave și discrete, Șuvițe albe, și vor da O nuanță de noblețe. Un șir întreg de mici schimbări Sub tâmple vor țâșni, Și-n părul tău vor încadra Aceiași ochi zglobii. Un...
Ratacit in timp
de Filip Ruxandra
-Ne pare rau Matthew. Te-am chemat pentru ca nu credem ca mai exista vreo sansa. Este un caz pierdut. -Ne-ai dezamagit. Am contat pe tine, si nu ti-ai facut datoria fata de noi. -Te-am urmarit...
Festivalul Național de Umor \"Zâmbete în prier\"
de Maria Tirenescu
Am citit și cred că sunt membri ai acestui sait interesați să participe. (Rădăcinile mele nu îmi dau voie să trec cu vederea ceea ce se întâmplă în orașul în care am crescut.) \"Casa de Cultură Vișeu...
Cine mai crede in Mos Craciun?!
de Adria Martin
Cine mai crede in Mos Craciun? Vantul suiera prin crengile inghetate, e bine in casa, stau pe intuneric langa soba incinsa si ma uit la jocul flacarilor...oare ce vor ele sa spuna?…Opaitul din coltul...
Drumul în afara existenței
de Florin Kshky
O după-amiază caldă de toamnă. După o zi de mers cu mașina, ajunsesem acolo. Am parcat pe marginea drumului, cam la 500 de metri de la intrare în cartier. Imediat, lângă, se întindea în fața mea, în...
IX (În diamant tăcerea)
de Ilarie Voronca
În diamant tăcerea. Omule ascultă, învață: În cârtița flămândă sub doliul din cărbune, În culmea odihnită cu-o respirație-n gheață, Când nu e încă șoimul rotit în soare-apune, Ascultă: șlefuită în...
Ciobanii se intrec in stralucirea portilor
de remus radu
La Poiana Sibiului, s-au imputinat ciobanii bogati - istoria oieritului nu se mai scrie in numarul de palate. Oglinda trufiei de azi - briurile de gresie Ciobanii se intrec in stralucirea portilor Pe...
În căutarea unui viitor rătăcit
de Ionela Chitu
Marea îi fremătă la picioare, odată și încă odată, dar gîndul ei călătorea undeva departe, mai departe decît acolo unde ar fi putut ajunge cu privirea. Se înserase de-a binelea, dar îi era greu să se...
Ion Beldeanu: Inițiere în marea liniște bolnavă
de Valeria Manta Taicutu
Ion Beldeanu: Inițiere în marea liniște bolnavă Poetică, de un calm olimpian, trecerea despre care vorbește volumul lui Ion Beldeanu, „Indiferența textului” (Ed. Augusta, Timișoara, 2005), nu mai...
femeia roșie, femeia albastră
de Vasile Munteanu
gâfâie asudă copacii înfloriți – violatori în cârje – îi adulmecă alergarea păsările râd sau numai aerul se lovește de pielea ei strugurie îmi aruncă o privire în care sunt scrise toate deznădejdile...