"Prin moarte spre Asgard." – 20772 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
RRrusoiu raluca
Textele mele...sa ma gandesc ...ce pot sa spun despre ele?!Sunt cuvinte rupte din suflet,scrise in urma unei lovituri demonice.Cicatrice am inca si azi...tot ce am scris am simtit pana in adancul sufletului,am trait pana in adncul maduvii si am gandit ...poate... pana in adancul neuronului.Acestea reprezinta "Moartea unui inger" dupa cum am si o proza, trecerea d la speranta la deznadejde,suferinta, dezamagire, si, in sfarsit, la moarte.Poate suna prea dur moarte, dar nu ma refer la moartea trupeasca, ci la cea sufleteasca, ceea ce este si ma dur.Poeziile mele sunt lopeti d pamant puse una peste alta pentru a-mi ingropa viata.Prin poeziile mele si proze sper ca lumea sa invete ceva din ele si sa nu faca aceleasi greseli ca acele "personeje lirice".Totul incepe frumos, la inceput cuvinte frumase, inaltatoare, dar treptat, treptat duc spre morminte , demoni, iad etc.Insa in spatele acestor cuvinte se afla cel mai amar sentimet-dragostea.Ce a fost dragostea pentru mine?!moartea ingerului...
60 poezii, 0 proze
YKYasunari Kawabata
Yasunari Kawabata (14 iunie 1899 - 16 aprilie 1972) a fost un prozator japonez a cărui operă, scrisă într-un stil plin de lirism și subtilitate, i-a adus premiul Nobel pentru literatură în 1968. A fost primul japonez și al treilea asiatic (după Rabindranath Tagore și Șemuel Iosef Agnon), care a câstigat acest premiu. Scrierile lui Kawabata conțin un spațiu epic gol, non-acțiune și o reducere extremă a problematicii la câteva date, favorizând deplasarea centrului de greutate spre episod și detaliu. Kawabata povestește pe o linie unică, pe un singur plan, în care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspândită în text pare să le cheme. Yasunari Kawabata a fost fiul unui om cultivat. Deoarece a rămas singur la vârsta de trei ani, a fost crescut de bunici, dar a fost separat de singura lui soră. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea...
0 poezii, 0 proze
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
SASfântul Ioan Gură de Aur
Cel întru Sfinți Părintele nostru Ioan Gură de Aur (347-407), Arhiepiscop al Constantinopolului a fost un cunoscut episcop și predicator din secolele IV-V, în Siria și Constantinopol. Este binecunoscut pentru elocvența cuvântărilor sale publice și pentru denunțarea abuzurilor de autoritate din Biserică și din Imperiul Roman din acea vreme. Avea o mare aplecare spre asceză. După trecerea sa la Domnul, a fost numit Chrysostomos, din grecescul chrysostomos, care se traduce prin Gură de Aur. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt (cu pomenirea la 13 noiembrie) și l-a rânduit între Sfinții Trei Ierarhi (pomeniți pe 30 ianuarie), alături de Sfântul Vasile cel Mare și cu Sfântul Grigorie Teologul. Este recunoscut și de Biserica Romano-Catolică, care îl cinstește ca Sfânt și Doctor al Bisericii, precum și de Biserica Anglicană, ambele făcându-i pomenirea la 13 septembrie. O parte din sfintele sale Moaște au fost furate de cruciați în 1204 (amintirea acestui eveniment se face la 27 ianuarie)...
5 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
PPPier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
LGliviu gradinariu
Sunt...un strain fara de tara ratacitor prin lung pustiu cu hobbyuri: poezia,filosofia, muzica, arta grafica,calatoriile la munte,tenis de camp,retorica,hermeneutica,filosofia religiei. Licentiat in stiinte juridice ,litere ,filosofie-asistenta sociala, master - la Univ.A.I.Cuza-Facultatea de Filosofie,specializarea-Filosofia artei(2004)."Etica si demnitatea umana"(dizertatie) Prima data am debutat in clasa vi cu poezia,,Dezarmare,,apoi in clasa a xii a in revista ,,Temperatura Adolescentei,, cu poeziile 'Curg' si 'Plictisit de moarte' si grafica ,in revista EKPIROSIS cu iv poezii(redactia Lumen),cu versuri in cartile editate sub numele de "Virtualia"2005,2006,participand la diverse cenacluri de poezie(am descoperit site-ul poezie.ro in 2001).In prezent profesor. STUDIAZA OAMENII,NU-I FRUNZARI.CITESTE IN CARTI,DAR SI IN OAMENI!
142 poezii, 0 proze
AAAdrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
108 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
VRvalentin rar
Cuget, deci rezist Căzut, înfrânt, din tronu-mi de oțel, Ma-mbăt cu timp cules de prin asfalturi Il îndulcesc cu-albastru din înalturi Si-apoi adorm, drogat, buimac, rebel, Visând opusuri de căderi și moarte Opus oglinzii minții, răsturnat, departe…
11 poezii, 0 proze
Prin moarte spre Asgard.
de Gheorghe Constantin Marius
Dincolo de câmpul de luptă Stă pădurea cea neagră și mută Jelind viteji căzuți câte-o sută; Bărbați cu inima cruntă. Sânge se varsă în valuri de mare Și apoi se usucă pe arme în soare; Sânge se varsă...
eon VII
de nicolae silade
spune-mi tu zefire tu care treci abătut peste viața mea veche suflând ușor ca într-o lumânare spune-mi tu care treci prin moarte cârmind spre lumină spre o viață nouă unde e trandafirul a cărui...
Destinul Poetului
de Cristiana Popp
Visam intr-o noapte ca Poetii nu mor, Visam caii liberi fara hamuri de lut... Cu somnu-mi in palma spre moarte cobor. Eu cred ca Dumnezeu e-un Poet decazut. Nu mor Poetii, cantul doar le ninge O...
Limbajul la infinit
de Michel Foucault
A scrie pentru a nu muri, cum spunea Blanchot, și poate chiar a vorbi pentru a nu muri este o sarcină la fel de veche, desigur, ca și cuvîntul. Chiar și deciziile cele mai definitive rămîn,...
copac[VI]
de marjus dasad
Si ninge, si ploua, Si ploua, si ninge, Si strigate surde Se sparg inspre nori, Sunt mortii, aceiasi, Cu aripe ude, Aprinse-altadata Si stinsa-n noiembre... De ce m-am nascut in noiembrie? Cand...
șoapte
de Cristina-Monica Moldoveanu
cînd vîntul mugește dureri ostenite amarul e vechi ca-ntr-o pivniță veche pătrunză suflarea a inimii frunză sub zeghea de brumă, mustind în cărare cu focul ascuns pe sub crengi nepereche mi-s ochii...
Paradoxul morții
de Taranu Anca Lavinia
oartea poate fi singura scăpare Din absurditatea existenței cotidiene Sau poate fi o falsă libertate Ce atenuează doar pentru o clipă Durerea de a exista. Poate să fie exaltare spirituală, Poate fi...
Spre cer, prin moarte
de Mihai
Mă plimb pe stradă fin, E noapte. Sunt singur, uriaș stăpân De carte. Drumul este desfăcut De Marte. Se aude viața împrejur, În șoapte. După ani privesc zâmbind Prin spate, La pasul meu rămas de...
Eterni prin moarte
de Scripcariu Elisabeta
Edenul e locul spre care aspirăm, Tu, eu și toți ce mai sperăm, Efemeri noi ne cunoaștem Raiul e altarul unde renaștem, Numai prin puritate și credință, Iubire și căință. Pornim în labirintul vieții,...
Spre întuneric, prin uitare
de Marian Senchiu
Tocind cu aripile tale vântul Când zbori timid spre-al meu mormânt, Te-aștept să răscolești pământul, Să-mi spui c-am fost, dar nu mai sunt... Spre asfințit mi-e crucea înălțată, Dar eu cobor prin...