Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

șoapte

1 min lectură·
Mediu
cînd vîntul mugește dureri ostenite
amarul e vechi ca-ntr-o pivniță veche
pătrunză suflarea a inimii frunză
sub zeghea de brumă, mustind în cărare
cu focul ascuns pe sub crengi nepereche
mi-s ochii prea mici, din furnică m-am tras,
din veacuri de colb și cenușă de-un veac
și mie cu alții la fel mi-e ursita –
copilă cu gîndul de ac gămălie,
țepușă-n pălanul stupinei pustii,
din cearcănul meu cad doar raiuri uitate
și lemnul din trepte miroase a ploaie,
cresc roiuri de frunze, prinzînd stacojie
culoarea de strajă a șoaptei de noapte
în lotca de frunză, de ploaie zvîrlită,
paingul își duce beția spre moarte
prin filele vechi, țintirim de cuvinte,
ferestrele sparte privesc mai departe
001.553
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
116
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina-Monica Moldoveanu. “șoapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14116421/soapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.