Căutare

Am publicat poezii în volumul personal „CUM SÃ SUPRAVIEȚUIEȘTI ÎN DRAGOSTE” – Editura Art Creativ, 2017 (I ediție), 2018 (a II-a ediție), (Premiul de DEBUT la Festivalul Național „Virgil Carianopol”, Premiul de DEBUT la Concursul național de volume „Poezia – Oglindă a sufletului”, Premiul pentru volum la a XXX-a ediție a Concursului Național de Literatură „Eminescu la Oravița” și Premiul de DEBUT al Editurii Art Creativ) , în volumul „MANIFEST PENTRU GLOBALIZAREA POEZIEI” – Editura Eurostampa, 2018 (carte unicat, cu traduceri în 14 limbi străine, în același volum), în volumul cu 2 autori „ZIUA CÂND AM SEMÃNAT CU TINE” – Editura Art Creativ, 2014, împreună cu poeta Daniela Toma (locul 4 în topul Bookaholic) și în volumele colective: „Poemia”, 2015, „Preludii pentru fluturi”, 2015, „Timpul pietrelor prețioase”, 2016 , „În dreptul luminii”, 2017,...

2 poezii, 0 proze

ciutura carmen luminita

un om prețios mi-a spus:" a scrie poezie e un blestem", să rămân blestemată! apariție publicistică în nr.5 ,iunie, al revistei Orizont Literar Contemporan apariție editorială, placheta de poezie, Nodul din cer, Editura Tipoalex, august 2009 e-mail:ciutura.luminita@yahoo.com

163 poezii, 0 proze

mircea trifu

A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...

812 poezii, 0 proze

Joăo Cabral de Melo Neto

Joăo Cabral de Melo Neto (9 de janeiro de 1920, Recife – 9 de outubro de 1999, Rio de Janeiro) foi um poeta e diplomata brasileiro. Sua obra poética, caracterizada pelo rigor estético, com poemas avessos a confessionalismos e marcados pelo uso de rimas toantes, inaugurou uma nova forma de fazer poesia no Brasil. Irmăo do historiador Evaldo Cabral de Melo e primo do poeta Manuel Bandeira e do sociólogo Gilberto Freyre, Joăo Cabral foi amigo do pintor Juan Miró e do poeta Joan Brossa. Membro da Academia Pernambucana de Letras e da Academia Brasileira de Letras, foi agraciado com vários prêmios literários. Quando morreu, em 1999, especulava-se que era um forte candidato ao Prêmio Nobel de Literatura. Sobre sua obra Quando o leitor é confrontado com a poesia de Cabral percebe-se, a princípio, de um certo número de algumas dualidades antitéticas, por vezes obsessivas. Entre espaço e tempo, entre o dentro e o fora, entre o maciço e o năo-maciço... Entre o masculino e o feminino, entre o...

5 poezii, 0 proze

Hesiod

Hesiod (greacă: Ἡσίοδος) (aprox. sec. al VIII-lea î.Hr., Beoția) a fost un poet epic grec, considerat a fi, după Homer, cel mai vechi scriitor al Greciei.[1] Este autorul poemului genealogic „Teogonia”, consacrat panteonului divinităților elene, folosind tiparul mitlui și noțiunea vârstelor. De asemenea, tot lui îi aparține și poemul didactic „Munci și zile”, opera pătrunsă de poezia sinceră a naturii, calendar pentru agricultori și navigație, cu prețioase indicații. Hesiod era un agricultor, un poet-țăran, un om obișnuit cu viața aspră, pătruns de o mare stimă față de muncă, dotat cu un desăvârșit simț al realului, care vedea viața și oamenii așa cum sunt; un om care nu-și face nicio iluzie asupra realității sociale, dar este convins de triumful final al cinstei, hărniciei și dreptății. Hesiod este considerat, alături de Homer, părintele poeziei religioase, morale și didactice. În opera sa există referiri la propria biografie: tatăl poetului se...

0 poezii, 0 proze

Matteo Maria Boiardo

1440 (sau 1441) - 1494 Născut la Scandiano, lângă Reggio Emilia, într-o familie nobilă. În paralel cu importante funcții politice (a fost, pe rând, gentilom al curții ducelui de Ferrara, guvernator al Modenei și guvernator de Reggio, unde a și murit) a știut să trăiască în cultul poeziei. A scris numeroase poeme, atât în italiană cât și în latină, dar meritul său cel mai important rămâne acela de a fi creat modelul epocii cavalerești italiene prin capodopera sa, Orlando innamorato. Canțonierul său, intitulat Amorum libri tres (Cele trei cărți ale Iubirii) este probabil cel mai important produs al liricii italiene din secolul XV. Lucrarea parcurge bucuriile, suferințele și regretele iubirii sale pentru Antonia Caprara. Sonetele se disting printr-un decorativism prețios, de factură gotică, aplicat peste o vie sensibilitate peisagistică, înfiorată de briza hedonismului.

2 poezii, 0 proze

Lorena Popa

M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...

36 poezii, 0 proze

Alexandru Mălin Tacu

Alexandru Mălin Tacu, fiul unui bibliotecar fost deținut politic și dizident cunoscut în perioada dictaturii comuniste, s-a născut la Onești la 19 noiembrie 1969. A făcut studiile liceale, până în clasa a XI-a la Liceul “Mihai Eminescu”, Iași. La vârsta de 9 ani, Mălin debuta în “Cronica” cu prima poezie. A fost apoi laureat al mai multor concursuri de literatură, a publicat în ziare și reviste, a citit deseori în cadrul emisiunilor culturale radiofonice. Cu o conformație fizică atletică, bazată pe o stare a sănătății care nu prezenta nici o urmă de îngrijorare și care nu prevedea evenimentele ce aveau să urmeze, în seara de 21-22 decembrie 1986, s-a prăbușit într-o comă stranie. În urma unui telefon pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă de la Spitalul de urgență și plimbat pe străzile Iașului. A murit în mașina Salvării la ora 2,17 minute. La câteva săptămâni după aceea de la Ministerul de Interne, i-a sosit pașaportul pentru plecare definitivă în Statele...

65 poezii, 0 proze

Jorge Teillier

Jorge Teillier Sandoval (Lautaro, 24 de junio de 1935 - Viña del Mar, 22 de abril de 1996) fue un destacado poeta chileno, creador y exponente de la poesía lárica. Jorge Teillier, poeta chileno, nació en Lautaro (Chile) el 24 de junio de 1935 (el mismo día y año de la muerte de Carlos Gardel) y murió en Viña del Mar el 22 de abril de 1996. Estudió Pedagogía en Historia y Geografía en la Universidad de Chile, ejerció la docencia en el Liceo de Lautaro y fue director de las revistas Orfeo y Boletín de la Universidad de Chile. Recibió una serie de premios, entre los que destacan el concurso de poesía "Gabriela Mistral" (1962), el Premio Estimulo CRAV (1963) y el Premio Eduardo Anguita (1993), concedido por la Editorial Universitaria al poeta vivo más importante de Chile que no hubiese conseguido el Premio Nacional. Sus influencias poéticas van desde el modernismo hispanoamericano y el creacionismo de Vicente Huidobro hasta la poesía universal de Rainer Maria Rilke. Sin embargo, se lo...

2 poezii, 0 proze

Prețios e timpul

de Miclăuș Silvestru

În goana către crudul viitor Nu știm precis ce ne așteaptă Nici măcar o clipă mai departe E doar hazard ce ne propunem Oprește Doamne-al timpurilor zbor Goana noastră-a nu fi deșartă Ne-ajută-a ne...

timp prețios

de FLOARE PETROV

anul a trecut și prin sufletul meu plin de romantism și de nostalgie mi l-a adus aproape pe bunul Dumnezeu cu iubiri în inimă- sublimă energie. mâini diafane mi-au mângâiat chipul s-au năsut din...

broderii sangvine

de FLOARE PETROV

armoniile vieții sunt dans de lumină muzica îngerilor răsună pur și grațios tentații astrale ating forma divină în voluptăți sonore timpul e prețios. senzații de ascensiune mă cuprind să mă ondulez...

Patru-ori-patru

de Constantin Colonescu

Culmea vremelniciei În criză de pământ și bani, În lumea-ailaltă dacă treci, Să-nchiriezi pe șapte ani Un loc de veci. Timpul e prețios N-are școală, nu muncește, Dar părinții-i moștenește– Timpul,...

Credință

de Papadopol Elena

Demult, mi-a ieșit în cale un bătrân. Semăna cu Moș Crăciun: ochi scânteietori, obraji aprinși, un fel de binecuvântare ce trece fără zgomot și rămâne-n amintire. Țineam copilul de mână pașii lui...

Timpul , un prețios capital

de corneliu zegrean

Nici «Ursa cea Mare», nici «Luna» din cer, Nu pot bara timpul ce veșnic se «duce», În pas cadențat și, nu e mister Când vine, zâmbește, dar nu știm ce-aduce. El vine din ieri și trece prin azi...

Viața e rotundă - 1 -

de Elena Toma

10 iulie 1990. Cursa Tarom a aterizat pe aeroportul Otopeni. Aveam emoții. Mă întorceam într-o țară liberă ce făcea, anevoie, pașii spre democrație. Primul taxi apărut m-a salvat de aglomerație, în...

ProzăAtelier

Sinceritate

de Sim

Eu știu că timpul tău e prețios, Dar să te-ascunzi nu este frumos; Orice s-ar întâmpla în viața ta, Te rog, fă-mă partașă, nu mă-ndepărta. Nu mi se pare, tu te-ai schimbat Gânduri necunoscute mie...

Atelier

Prima secundă

de Simion Cozmescu

e vremea întoarcerilor de nicăieri sau de niciunde e timpul acela prețios pierdut între un răsărit sfielnic și un zâmbet de bătrân melancolic atunci când gările devin mai lungi și trenurile tot mai...