Căutare

Petru Popescu (n. 1 februarie 1944 București) este un romancier, scenarist și realizator de filme american de origine română. După terminarea liceului „Spiru Haret” se înscrie la Facultatea de Litere, secția limbi străine ( germanice ), licența luată în 1967 cu specializarea literatură comparată. Debutează în 1966 cu placheta de versuri „Zeu printre blocuri”, pentru ca în 1969 să apară „Prins”, roman de mare succes în epocă și care îl înscrie pe autor ca pe un promotor de referință al literaturii citadine. A obținut o bursă Gottfried von Herder la Viena ( 1971-1972 ). În 1974 acceptă o invitație din partea Universității din Iowa de a participa la un seminar internațional International Writing Program, ocazie cu care se hotărăște să nu se mai întoarcă în țară. Stabilit în Statele Unite ale Americii din 1974, s-a impus drept romancier și autor de scenarii ale unor filme de la Hollywood. Provenit dintr-o familie de intelectuali ( tatăl, Radu Popescu, a fost un cunoscut cronicar dramatic,...

2 poezii, 0 proze

Bartolo Cattafi

S-a născut la Barcellona (Messina) la 6 iulie 1922. A urmat studii de drept fără a-și exercita vreodată profesia, dar menținându-se tot la fel de distant față de orice ambianță literară. A călătorit în Europa și Africa, rămânând însă totdeauna fidel peisajului messinian. Debutează editorial cu placheta Nel centro della mano (1951), după care au urmat: Partenza da Greenwich (1954); Le mosche del meriggio (1959); Qualcosa di preciso (1961); L\'osso, l\'anima (1964); L\'aria secca del fuoco (1972); La discesa al trono (1975); Marzo e le sue Idi (1977); L\'allodola ottobrina (1979). A murit la Milano la 13 martie 1979. Acest poet ce „se preface pentru a supravieții printre morții trufași/mai mult mort decât viu”, a învățat bine lecția poeziei metafizice montaliene și a depășit-o; în fragmentarea impresiilor desprinse din pânza realului el țese cu o lentă plictiseală tragică câteva pete, câteva „dâre” ale propriei existențe ce se colorează brusc în roșu și dau strania senzație că extincția...

0 poezii, 0 proze

Andreea Maresi

AutorAtelier

Condeiul imi este prietenul de nadejde, cel ce ma intelege si ma apara din mrejele lumii. Am realizat cu stupoare ca viata te face sa plutesti, dupa care iti pune piedica. Versurile ma indruma sa meditez, creatia imi deschide ochii spre lumea la care visez. Doresc doar sa-mi croiesc un drum, sa scap din ghearele ce nu-mi dau pace, prin puterea cuvintelor. Lectura placuta, astept sfaturi, pareri, critici. Multumesc

47 poezii, 0 proze

Alina Marilena Sandoi

AutorAtelier

In anul 1995 , la Editura Cardinal din Craiova am publicat placheta "Holda de clipe",critic literar fiind domnul Tudor Nedelcea.am obtinut numeroase premii si distinctii literare precum:premiul intai la concursul de poezie organizat in tabara de creatie"Codrii de Arama"-Agafton-Botosani,de catre Ministerul Invatamantului(1994);premiul Gib Mihaescu pentru proza(1994)cu prilejul centenarului nasterii marelui scriitor.Am publicat versuri in ziarul"Cuvantul libertatii",in ziarul "Renasterea Ortodoxa "a Mitropoliei Olteniei,si in revista "Cetatea crestina"(2006).

27 poezii, 0 proze

Alina Sandoi

AutorAtelier

5 poezii, 0 proze

Don Pedro Calderon de la Barca

DON PEDRO CALDERÓN DE LA BARCA (1601-1681) Don Pedro Calderon de la Barca s-a născut la Madrid, în 1601. Tatăl său a fost, Don Diego, descendent al unei familii de nobili. Se pare că numele lui de familie vine de la unul dintre strămoșii săi, ce părea să se fi născut mort, apoi conform obiceiului vremurilor, a fost pus în apă fierbinte, pentru a verifica dacă este cu adevărat fără viață, apoi la contactul cu apa cu temperatură ridicată, a izbucnit în primul lui scâncet. În 1625 s- a înrolat sub steagul Ducelui de Alba, mergând în Flandra și în Italia, în primul rând, în Flandra trebuie să-i fi fost plăcută șederea, pentru ca multe personaje din dramele sale sunt flamande și de asemenea, datorită nobilei sale mame, dona Ana Maria Henao, care era de origine flamandă. Din păcate campaniile militare la care a luat parte nu au fost glorioase și de aceea nu sunt menționate de Don Pedro în niciuna din operele sale. În schimb, în viața sa academică a fost mai mult decât genial: tatăl său,...

1 poezii, 0 proze

Panait Istrati

Scriitorul român de expresie franceză se naște la Brăila, ca fiu natural al spălătoresei Joița Istrate și al unui contrabandist grec. Crescut la Baldovinești, satul mamei sale, urmează cu greu școala primară, în 6 ani, ramînînd doi ani repetent. E ucenic într-o cîrciumă, plăcintar, vînzator ambulant, ca să-și cîștige existența. Copilul sărac începe să citească mult. Călătorește hoinar la București, Constanța, Cairo, Neapole. Este atras de sindicate și de programul socialiștilor. Vagabondează din nou prin lume (Cairo, Paris, Elveția). Viețuind în mizerie, se îndreapta spre Nisa, bolnav și singur pe lume, unde în 1921 încearcă să se sinucidă. Este salvat. Îi adresează o scrisoare lui Romain Rolland, acesta îi răspunde și, în 1923, apare povestirea “ Chira Chiralina “, cu prefața cunoscutului scriitor. În 1927, vizitează Moscova si Kievul (asistă la turnarea filmului după această povestire). În 1929 revine în U.R.S.S. și află, pe viu, adevărurile despre dictatura comunistă a lui Stalin....

6 poezii, 0 proze

Ioan I. Mirea

Ioan I. Mirea (1912-1987) Studii de medicină la București. Medic chirurg la Spitalul Brâncovenesc din capitală (1939-1941). Debutează cu placheta Dus cu morții. Poem, București, 1939. Pictează și organizează expoziții personale. Pleacă din România în 1965, ca invitat al lui Giuseppe Ungaretti, pentru a expune tablouri la Veneția și la Roma. În exil colaborează cu versuri și articole în „Revista Scriitorilor Români”, „Drum”, „Micron” etc. În 1972 publică, la Madrid, volumul de versuri Calea pietrelor. (extras din ant. Poezia românească din exil, ICR, Buc., 2006, antologie de Liliana Corobca)

1 poezii, 0 proze

Geo Dumitrescu

Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, București - d. 28 septembrie 2004) a fost un poet și scriitor român. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, impunându-se în lumea literară încă din primul an de studii. Debutează, în 1941, la doar douăzeci și unu de ani (cu placheta Aritmetică). Cinci ani mai târziu îi apare Libertatea de a trage cu pușca, conținând poeme scrise între anii 1940-1943. Publicat după încheierea războiului, volumul (care purta inițial titlul Pelagra) fusese scris în timpul acestuia, însă cenzura îi interzisese apariția. A fost și un talentat gazetar, profesiune căreia i s-a dedicat încă din tinerețe, când a fost redactor la ziarul „Timpul”, apoi la mai multe ziare și reviste literare, printre care Flacăra, „Almanahul literar” (Cluj), „Gazeta literară” (devenită „România literară”). A mai colaborat și la alte publicații, începând cu „Vremea”, „Curentul literar”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească” și continuând cu revistele...

59 poezii, 0 proze

Plăcintă cu mere.

de Jeflea Norma,Diana

Plăcintă cu mere. \"Ștrudel Vienez\" este ce am visat. Ora 7.luna plină dulce dezmierdat. Rumen cuptor pe fază, am reglat.

Plăcinta cu mere

de Stoica Nicolae Ciprian

- Ce ai mai gătit azi? Peste undele de aer, așteptam. Și totuși, nu mă așteptam să răspundă. Chipul acela și corpul ei interzis mă făcea să visez ceva interzis. Mintea îmi spunea că este perfectă,...

iubirea noastră nu e placintă cu mere

de Zburlea Ariana

iubirea noastră nu e placintă cu mere iubirii noastre îi e frică de noi e un sertar din camera de terapie intensivă iar noi am lăsat arta sub pat ne-am făcut pacienți și-l deschidem necontrolat...

Crêpe Suzette, plăcintă cu varză și fluturi. Altfel (II)

de Daniela Luminita Teleoaca

Sonia observase ceva straniu la DanaT mai ales începând cu semestrul II al anului I de facultate. Parcă erau două. DanaT1 era trasă prin inel, cu un mijlocel atât de subţire că automat te gândeai...

Inimă cu fereastra deschisă

de Lelia Voinea

Mamei nu i-am spus niciodată ești așa de frumoasă, te iubesc bătrânico, ea stă întoarsă mereu, spatele ei murmură încet, clincăne farfurii în chiuvetă, nu i-am spus, ai palmele dulci, clipește colțul...

De vorbă cu mama

de Ștefan Petrea

cerul era la locul lui și soarele mânca din vorbele noastre - mamă, aseară te-am sărutat pe obraz și nu mi l-ai întors și pe celălalt... de-aș putea ți-aș vindeca anii, să nu mai spui că te doare ba...

Atelier

de vorbă cu frica

de Daniela Bîrzu

în zonele acestea trebuie să intri. în care soarele e un schelet și din el curg raze, așteptând primăvara. mai este o lună de frig / o iarnă în care consumăm curent direct de la prize ca niște...

O poveste de dragoste cu naș (II)

de Marian Stan

Rămași singuri în magazin, am aflat că pe fată o chema Runi și am mai aflat că era logodită de vreun an cu băiatul gestionarei pe care îl chema Bebe. Vă dați seama ce-am simțit când mi-a ajuns asta...

Cu naframa pe ulita

de diana vlase

E duminica. M-am trezit din obisnuinta de dimineata. Astazi mergem la biserica. Deschid ochii si vad pe spatatul scaunui din camera mea camasa alba, ilicul bleo (e cel mai bun ilic al meu) si fusta...

Peisaj de toamnă tîrzie cu două femei în fundal

de rechesan gheorghe

O turmă de berbeci enormi, translucizi, fumurii și umezi se-ntinde peste colină. Pîcla înghite repede siluetele, șterge contururile copacilor, petele tufelor și pieptul generos, onctuos al rîpei....