"Pietre de mâncare" – 19823 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
GMGeorge Magheru
[George Magheru (17-3 Dec. 1892--17 Aug. 1952) Poet modernist și dramaturg, care a cultivat o lirică nonconformistă și un teatru de factură filosofică (piese de teatru: “Piele de cerb – pretext dramatic pentru meditațiune”, “Oglinda fermecată sau Divina re-creațiune”; poezii: “Cântece la marginea nopții” Criticul literar Gr. T. Popa e sensibil, cum e și firesc, la scrisul medicilor-scriitori. Astfel, în Pietre de Cerb, de George Magheru (1937), vede un echivalent românesc al lui Faust. Afirmația este encomiastică și el argumentează pe larg, asta însă nu-l împiedică să-i reveleze lipsuri în măiestria artistică, datorită cărora George Magheru a ratat o potențială operă de prim rang a literaturii românești. Ca poem consacrat destinului uman, el îi reproșează linearitatea: "el este biolog și știe acest lucru".
18 poezii, 0 proze
NSNiculae Stoian
Niculae Stoian (n. 1935 - d. 14 ianuarie 1990) a fost un poet român asociat cu proletcultismul. A fost redactor-șef la revista Viața Studențească între 1966-1974, revistă unde a promovat nenumărați poeți "incomozi" - Nicolae Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Gheorghe Istrate, Mihai Tatulici, etc.. A mai fost redactor la "Luceafărul". Opere * Fierul Dracului, Editura Tineretului, București, 1957 * Fișă personală, Editura pentru Literatură, București, 1963 * Pietre de râu, Editura pentru Literatură, București, 1966 * Istorie de veghe, Editura Militară, București, 1970 * Întoarcerea la lucrurile naturii, Editura Eminescu, București, 1971 * Douăzeci de poezii pentru cei mai mici copii, București, 1972 * Fondul principal de sentimente, Editura Eminescu, București, 1978 * Treizeci și cinci de poeme sub scut, Editura Eminescu, București, 1979 * Cardioglob sau pe ce lume trăim, Editura Eminescu, București, 1982 * Răsunet peste țară, Editura Eminescu, București, 1985...
1 poezii, 0 proze
Efrim Alexandra
eu' imaginea unui suflet singuratic ce nu se poate regăsi printre ' piese teatrale prea înghesuite și mult prea departe ' ''Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare.'' N.Stanescu
3 poezii, 0 proze
Gavril Ciuban
-debut în „Cronica”(1975) -a publicat versuri, proză, eseuri și reflecții pe teme sociale la: „Romaânia Literară”, „Echinox”, „Familia”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Orizont”, „Calende”... -volume: „Cultivatorul de pietre și tandra dihanie”, Dacia, 1992 „Fântâna cu ghinturi”, editura Jurnalul de Sighet, 1996 „Versuri din proză”, editura Proema (Baia Mare), 2000 „Poeme”, editura Limes (Cluj-Napoca), 2000, antologie de autor „Est”, Limes, 2002 -membru al Uniunii Scriitorilor
4 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
ARadrian rentea
Născut pe 2 aprilie 1978 Am urmat cursurile de zi ale Grupului Școlar Industrial Electromureș, iar mai apoi cele ale Universității Dimitrie Cantemir. Ambele profil real. apariții în revistele: Vatra (nr. 11-12/2017), Meridian Cultural Românesc (nr. 16/2018, 20/2019, 24/2020), LitArt, apariții periodice începând cu septembrie 2013 și lunar cu cronica întâlnirilor cenaclului, ianuarie 2016 - martie 2018 Volume publicate: Inchizitoriul unui profan - editura LitArt, octombrie 2015 Pietre din Marea Irlandei - editura LitArt, decembrie 2017
296 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
PSPetre Stoica
Petre Stoica (n. 15 februarie 1931, Peciu Nou, județul Timiș - d. 21 martie 2009, Jimbolia, județul Timiș) este un poet, traducător, publicist, colecționar de presă și bibliofil român, considerat scriitorul cu cea mai mare longevitate literară. A fost unul dintre întemeietorii spirituali ai "generației 60" alături de Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Mircea Ivănescu, Cezar Baltag, Modest Morariu, Vasile Gordu. A tradus în limba româna operele unor importanți scriitori germani, fiind autorul antologiilor ”Poezia germana modernă” (1967) si ”Poezia austriaca moderna” (în colaborare cu Maria Banuș - 1968). A participat la numeroase colocvii, congrese pe teme literare și la festivaluri internaționale de poezie ce au avut loc la: Frankfurt pe Main, Sonnerberg, Berlinul de Vest, Leipzig, Dusseldorf, Lindau, Manheim, Marburg, Viena, Graz, Lindabrum, Zagreb, Bled, Budapesta, Rotterdam, Moscova, Sofia etc... și e tradus în sârbă, germană, maghiară, slovacă. Poezii Poeme" (1957), "Pietre...
37 poezii, 0 proze
Pierre de Ronsard
29 poezii, 0 proze
Pietre de mâncare
de Nichita Stănescu
Vine un animal și mănâncă o stâncă. Vine un câine care latră și mănâncă o piatră. Vine un fel de nimic și mănâncă nisip. La urmă vin și eu ca să mănânc acest ecou. - Ecou de ce? - Ecou de nu știu ce!
artefact arhitectural în suflete uitate
de carmen nicoara
hălăduiesc printre artificii de parcă aș fi un cântec al lui joan baez îmi iau rămas bun de la arhitecturi în lemn îmi storc sufletele de partea lor domestică știu că amintirile nu vor seca scârțâie...
Moș Crăciun
de Mihai Oltean
La marginea satului trăiau, într-o cocioabă de chirpici, un bărbat și o femeie. Erau atât de săraci că nici farfurii din care să mănânce nu aveau. Se hrăneau cu ce primeau de la alți oameni milostivi...
uitatul prin gaura ideii
de Vasile Pin
mereu am crezut că ochiul este o gaură cu o gaură tremurândă prin care intră cuvinte gravide ca să nască culoarea precum o viață îndepărtată precum un sânge pentru lupi și să-i dai de mâncare ca unei...
Omul cu pietrele
de Alina Manole
Locuiește cu sora în vârstă doar de patru anișori și cu bunica de peste 70, slabă și cu fața trasă, îmbrăcată cu o haină veche, neagră, și o basma cafenie pe cap. Ca într-o fotografie de arhivă, în...
Nici măcar o pâine mai albă?
de Jeflea Norma,Diana
”Jag hörde killarna som jobbade säga 'Snälla, ge oss mat', ”säger Linda Fager som bestämde sig för att hjälpa arbetarna. Foto: JERKER IVARSSON Articolul de mai jos a fost tradus ajustat de mine chiar...
Unchiul Fedea din Fedorivna (14)
de mihai traista
Deși afară era încă întuneric de nu puteai să-ți dai seama dacă e dimineața de joi sau e dimineața de vineri, deși cucoșii încă nu cucurigaseră, unchiul Fedea deja înjura de mama focului toate...
Țăranul și florile
de Ion Gheorghe
Se scoală țăranii și se scutură de pământ prin orașe de pe unde i-a vărsat primăvara cu trenurile; angajați la bursa pâinii lucrează și ei ce se pricep, din amintirea de bătrâni gospodari; în...
Eu, despre mine...
de Ioana Camelia Sîrbu
Eu sunt. Încerc să mă joc cu un clișeu, cu un val de care să mă țin, deși este cu apă stătută, mituită cu multe sunete de adaptare. Eu încerc să fac surf, surf prin viață… Numai că mă lovesc de...
Destin
de ovidiu cristian dinica
Sfârșitul unui om simplu Omul prăbușit în patul îngust din camera ce ținea loc de bucătărie de vară respira dispneic. În spațiul delimitat de masă și fereastră se simte mirosul apăsător de alcool în...