"Pierdut în vers" – 20109 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
APAndrei Pavel
Un suflet pierdut printre iluzii efemere... ce nu-si gaseste odihna nici in versuri.
578 poezii, 0 proze
SBStella Braga
Mă numesc Eu. M-am născut într-o familie de credincioși,locul de reședință - casa părintească. Mi-am pierdut copilăria cercetând, întrebând natura, infernul și universul de lumina adevărului. Azi sunt ucenic al cosmosului. Stau în prima bancă într-o clasă pustie. Carte îmi e clipa, caiet îmi e trecutul, condei e gândul. Realizări : gânduri purtate în valuri de versuri.
16 poezii, 0 proze
IGIoan Grigoraș
Consider că viata este cea mai frumoasa poezie. Public în cotidianul Graiul Maramureșului și în săptămânalul băcăuan "7 zile din 7". Volume: Ceremonia iubirii, Recurs pentru iubire, Apasă tasta enter, Ești poezia sufletului meu (împreună cu poeta Liliana Trif), Din paradisul aproape pierdut (împreună cu poeta Liliana Trif), Ca și cum am împărți aceeași inimă (împreună cu poeta Liliana Trif). Antologii literare: Artă Sfâșiată, Vara arsă de cuvinte, Însemnele unei tăceri, Fântâni de gând prin uni...vers, Confluențe poetice, Ceasuri de mătase, Autograf pentru m(a)ine, Roșu Mocnit și Antologia Prieteniei volumul II. Site (blog) personal http://dictionardesuflet.wordpress.com/ Profil Facebook http://https://www.facebook.com/nignutzu https://www.facebook.com/chocolatelovepoetry/?fref=ts
604 poezii, 0 proze
GAGeorge Alboiu
George Alboiu este un poet român, născut la Roșeți, Ialomița, în 6 iulie 1944. Ca absolvent al Liceului Nicolae Bălcescu din Călărași, George Alboiu urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română – Universitatea din București (1963 – 1967). În anul 1964, a debutat cu poeme în revista bucureșteană, Luceafărul. A publicat următoarele volume de versuri: Câmpia eternă (București, Editura pentru Literatură, 1968). Cel pierdut (București, Editura pentru literatură, 1969). Edenul de piatră (București, Editura Cartea Românească, 1970). Drumul sufletelor (București, Editura Albatros, 1970). Joc în patru, poezii pentru copii (București, Editura Ion Creangă, 1970). Gloria lacrimei (București, Editura Cartea Românească, 1971). Cumplita apoteoză (București, Editura Cartea Românească, 1973). Stâlpi (București, Editura Cartea Românească, 1974). Poeme (București, Editura Eminescu, 1975). Poemele câmpiei (București, Editura Cartea Românească, 1978). Aventura continuă (București, Editura...
8 poezii, 0 proze
FTFlavia Teoc
Flavia Teoc – n. 13 mai 1971, Cluj-Napoca Poetă, publicistă. Facultatea de Filosofie a UBB Cluj. Masterat în Filosofia Culturii. Debut absolut cu poezie în Steaua (1989). Volume: Înzeire, versuri, 1992; 1997; Semn către cetate, versuri, 1994; Din casa lui Faust, versuri, 1998; Trestie și plumb, interviuri, 2001; Brațul pierdut, versuri, 2001; Din capitala provinciei, interviuri, 2002; Cronograf, versuri-antologie, 2004, The Dice, proză, Norcross-USA, 2005; Povestea lui Theodor, La storia di Teodoro (volum bilingv), 2006. A publicat in revistele „Steaua”, „Tribuna”, „Poesis”, „Familia”, „Observator cultural”, „Transylvanian Review”, etc. Prezentă în dicționare și antologii de poezie. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
8 poezii, 0 proze
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
MBMihai Beniuc
Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator și psiholog român. Este fiul lui Athanasie Beniuc și al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară între 1921-1927 din Arad, unde îl are ca profesor de literatură pe profesorul Alexandru T. Stamatiad. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licențiat în psihologie, filozofie și sociologie al Universității din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al doilea război mondial, este conferențiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) și autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Orașul pierdut, 1943), privite de public și de critica literară cu înțelegerea și simpatia cu care este privită arta naivă. Adevărata sa carieră literară începe...
16 poezii, 0 proze
Mary Crys
1964-1972, școala generală.....multă lectură în gradina vetrei natale.....1972-1977, liceu în domeniu tehnic, unde am descoperit relativitatea, electromagnetismul....afinitatea chimica...fuziunea, fisiunea nucleară.....apoi structura metalelor și lupta omenirii de a perfecționa structuri și combinații chimice. Literatura romană și universală mă atrăgeau ca un magnet. Filozofia și muzica clasică îmi temperau reveriile....după studiile liceale din motive personale am urmat studii tehnice 1979-1983, deși aș fi vrut să studiez literatura, filozofia..... studiile tehnice mi-au fost de mare ajutor ulterior în viață chiar dacă am trudit în condiții dure și extreme, acum mă bucur de libertatea și liniștea pierdută în vâltoarea de zi cu zi! Uneori îmi curg prin suflet, emoții, dureri, căutări.....versul caută o rimă...rima vrea sa prindă glas, câte doruri vor sa-și spună, gemenii ce nu au popas! ar mai fi multe de spus .....uitarea, adânca cugetare se așeză pe fluviul amintirilor !
32 poezii, 0 proze
IMioana matei
m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsandu-se cuprins de admirație, este deja un om mort. A STI CA CEEA CE NE ESTE ENIGMATIC SI DE NEPATRUNS EXISTA TOTUSI, manifestandu-se ca cea mai înaltă înțelepciune și cea mai radioasă frumusețe pe care facultățile noastre obtuze nu o percep decat sub o formă primitivă--această certitudine, acest sentiment îmbătător este în centrul oricărei stări sublime veritabile." (numele lui este Albert Einstein) și...cam atat... ________________________________________________________
1699 poezii, 0 proze
KVKarol Vojtyla
Karol Wojty³a (viitorul Papă Ioan Paul al II-lea) s-a născut la Wadowice, un oraș situat la circa 50 de km de Cracovia (Polonia), într-o familie modestă, fiu al unui ofițer în retragere. Când era în vârstă de 9 ani și-a pierdut mama. După absolvirea liceului Marcin Wadowita, s-a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității Jagielloniene din Cracovia. În timpul celui de-al doilea război mondial și al ocupației naziste a Poloniei, Universitatea Jagielloniană a fost închisă și Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într-o fabrică de produse chimice. Își pierde tatăl în 1941. Din anul 1942 a urmat studii universitare de teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului Adam Sapieha, și la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt timp după aceea, a fost trimis la Vatican, unde a studiat, la Universitatea Papală Angelicum, sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obținut doctoratul în teologie cu o...
1 poezii, 0 proze
Pierdut în vers
de Dragnea Mihai
Zâmbet căutat în cuvinte, Privire căutată în rime, Atingere ce doar versul o simte, Sărut pe buze sinonime. Tu erai parte din ale mele degete, Ce scriau printre foi de caiete, Erai secundă din al meu...
Mâinile amare....
de anonimul
Pierdut în versuri fără sens Îți scrii durerea pe o șoaptă... Visul ce-a murit revine Și aripile or să zboare iar Durerea sfâșie din tine Și sângele îți curge-amar Cu lacrimi scrii pe un perete...
Un poem pe-un prag de casa
de mircea trifu
M-am pierdut în mintea asta și nu văd nici o cărare Să-mi alung bătrâna noapte ce stă ghemuită-n mine De-aș putea convinge ceața muntele să mi-l coboare Imi voi scrie azi iubirea, să-mi ajungă pâna...
Sărutul poeziei
de Musca Liviu Dumitru
Sărutul poeziei… Sărutul poeziei în suflet te atinge Și-n cântec de vioară,balada încet și-o plânge… Pe portativul care,aprinde-n nemurire Sclipiri de slove în versuri,povești despre iubire. Licoarea...
Redeșteptare?
de Mircea
Cum se șterg toate în lume Parcă n-ar avea vreun rost Am uitat de cele bune Și din prost facem mai prost Parcă cerul numai nouă Ne-a dat porția de dreptate Să creem o lume nouă Parc-am fi divinitate...
Cântec pentru un poet
de Amona A Amon
Vrei sa știi de câte ori ți-ai uitat apa mării in părul meu? Atunci algele visării mi-am intins spre cuvântul tău dar nu m-ai auzit Erai pierdut în versul tău
Grota Umbrelor
de Livia Georgescu
Motto: “E o peșteră adâncă și tăcută în pădure, Unde nu ajung niciodată razele soarelui, nici adierile vântului, E locul în care se târâie o fiară bătrână și ostenită Când vrea să moară, ascunsă în...
Casatorie legitima
de alina dumitrof
Ma simt curat atunci cand ascult sonata lunii - Ma reped, prin imaginea lacului si ma cufund in versul cel dintai Apoi, cu un semn de intrebare incerc sa fur soarele ce s-a pierdut in priveliste. Dar...
Dorul de Eminescu
de ADRIAN ANGHELESCU
El care printre gânduri avea “un singur dor” Fiindcă trăia aievea în “cercul nostru strâmt” Rămâne muritorul cel mai nemuritor Care-a trăit vreodată aici pe-acest pământ El ce cutreierase prin...
Și îngerii mor
de Barbu Florentina
De doi ani zac în închisoarea trupului meu. Cușca minții mele mi-a sugrumat toate visele. Sunt ce am devenit, o epavă cu pași în derivă, un om fără suflet, o amintire. Toate sentimentele mă...