Stella Braga

Cad frunze din copacul verde În zbor de vânt și de suspine… Cad frunze triste la pământ. Se așterne un covor de vise Pe trupul unui mare zeu Și timpul umbre alene țese, Covor în doliu, covor

Îmi interzic să iubesc, Să doresc să gust din universul iubirii; Să păstrez în mine O lumină a halucinației totale de conștiință; Să cad în abisul pasional A unor lumi inocente săpate adânc în

Răsfoiește cartea vieții Și privește adînc în ea, Drumul lung, pustiu al vieții L-ai parcurs în voia ta. Răsfoiește fila vieții, Ce-ai greșit, nu îndrepta! Ci la margine de lume, Iartă-ți,

Iubirea e patetică... O urăști, dar ea te iubește, vrei să o prinzi și ea fuge. Ea mereu e cea care învinge, iar noi - simple victime ale unei mare iubiri. Iubirea e crudă... Ea nu

A secat a lacrimilor izvor Și plâng cu dureri uscate, Se scurg pe obrazul gol Ce la pământ mișel se pleacă. Au ruginit strunele plângând, Al cantabilului grai, Vorbesc al șoaptelor

Tu, ploaie, de-ai ști ce-i Fericirea: lumina ce te-nvăluie spre izbucniri; Nu ai mai plânge atât de des... Ah, ploaie, de-ai ști ce e Iubirea: un joc al pasiunii scăldată-n nemuriri; Nu ne-ai

Am adunat lumea între patru pereți. Am oprit timpul. Am vorbit cu Universul Și am atins infinitul. M-a lovit necunoscutul Și am căzut la poalele misterului. În jurul meu s-au proiectat mii de

Nu mai pot deosebi întunericul de lumină, Căci lumina se stinge în întuneric. Nu mai pot spune adevărul, Căci adevărul se transformă în minciună. Nu mai cred în bine, Căci puterea sa se pierde

Iubirea e patetică... O urăști, dar ea te iubește, vrei să o prinzi și ea fuge. Ea mereu e cea care învinge, iar noi - simple victime ale unei mare iubiri. Iubirea e crudă... Ea nu

Mi-am visat nemurirea în ceruri, Dar sunt în viață și mă chinui... Mi-am visat depărtarea în nemurire, Dar stau pe loc și suspin.... Mi-am visat infinitul în depărtare, Dar fiecare clipă din

Privesc un trandafir uitat în mâna mea Și simt săgeata în inimă a iubirii. Adun veșmântul de mătase purpuriu Și-l număr de o veșnicie... Vreau să ating infinitul iubirii, Dar nu mai am

O, dulce copilărie- floare de salcâm, Îți simt mireasma pururi, mai vie ca nicicând. De ce pleci, tu, copilărie, Și ma lași încă visând? Nu te du, copilărie! Mai ramâi- copil mai sînt. O,

Pace- inocența unei lumi; Lume- existența unei vieți; Viață- frumusețea și suferința unui suflet; Suflet- lumina prin care văd piatra; Piatră- obiectul zdrobit doar de durere; Durere- amintirea

Te-am privit... Și o scînteie s-a aprins. M-ai privit... Și o lume ai cuprins. Ce-ai văzut? -O lumină ce străbate o eternitate. Ce-am văzut? -Lumea ta scufundată-n luciditate. Ce-ai