Mary Crys

Pe Golgota mântuirii, Fiul lumii s-a jertfit, un tâlhar și un sutaș pe IIsus l-au întâlnit, Fiul de lumină, Doamne Dumnezeule, Slavă-Ți fie numele. Fiul lumii s-a jertfit, lumii noastre

Tot ce-i trist și dureros, se pierde-n zori de dimineți. Soarele, văpaie de lumină, îl sorb și nu mă dumiresc, este un vis, sau o lumină? că eu privesc în dimineți și scânteieri Divine, îmi

Dedic aceste file de jurnal părinților mei ”Basil și Paraschiva” cu toată dragostea. Deschid fereastra amintirilor, privesc cerul speranțelor și pătrund în lumea sufletului

Lumina licărește în odaie, eroii se plimbă agale, odaia o scenă, eroii așteaptă cortina să cadă, să-și plece fruntea cu drag, aplauze mii să culeagă, În noaptea tainică de

În ceruri este pace, cete de îngeri viețuiesc, pe pământ izbeliștea ne paște, oameni bogați, oameni săraci trăiesc. Lașii răii și norodul, deopotrivă se trudesc. Cei vicleni și lași, vor

valuri line unduiesc, țărmul mării auriu, lacrimi grele picurând, sufletul mi-l primenesc. voi sunteți departe-n zări, eu sunt singură în dureri Tu Isus, mă privești, sufletul mi-l

pururea Fecioară, Marie preacurată, a Duhului taină, zămislire, la tine a pogorât, cu Tine s-a întrupat lumina fiul Tatălui ceresc, Mântuitorul lumii noastre pururea Fecioară, Marie

O pura mea lumină, nu-ți cer decât în șoaptă, să-mi dai iubirea, iubirea de lumină. a sufletului mică cămăruță, lovită în valuri de durere, să privegheze în nemurire, iubire pentru

versul caută o rimă, lira vrea să prindă glas, câte doruri vor să-și spună gemenii ce nu popas. geamănul e eul meu, suntem doi într-o tulpină, boarea teiului ne îmbie, să fim pururi

Cerul, marea, la răsărit, Dorul, iubirea, frați nedespărțiți. Voi frați ați fost mereu departe, În cele patru zări ați colindat Ducând solii în inimi cu amor. Gingași în fâlfâiri cu

Nu spune Da, Nu spune Nu, Nu spune nimănui! Nu știu ce ce aș mai spune, Pluteam adesea în iubire, Și o dăruiam în calde amintiri, Și căutam o poartă de intrare, Era iubirea

O clipă timpul s-a întors, O clipă am devenit fecioară, Iar clipa, clipă, a înmiresmat, Viața mea fugară. Departe în depărtări, Am poposit o clipă Trăind eternitatea. Iubitul meu din

La răsărit de depărtări, Speranța se închină visului, -Ne-am întâlnit precum dorești, Pot să-ți dau viață să trăiești, -Să pierd suave vise de fecioară Să pierd fiorul efemer, -De vrei să

Tu nu ești prințul din povești, Nici astrul de pe cer, Ești omul drag din visele mele, Ești sufletul, ce nu are preț. Și dacă tot ce ai dăruit, Din suflet mari comori, E mare sufletul ce l-am

O Tată de-aș putea, A tale daruri să le port, Iubirea, Dragostea, Iertarea Adevărul, Libertatea A neputinței cale aș îngusta, La tine Tată aș ajunge. Șuvoi de lacrimi izvorăsc În clipa de

Suflete sărman și trist, Pe Isus l-ai întâlnit, Suflet, suflet pribegit, Lui Isus te-ai dăruit, Suflet, suflet de copil, Cu Isus te însoțești. Doamne Dumnezeule slavă-ți fie numele, Pe

Adevărul este atât de curat, Adevărul este atât de pur, Adevărul este atât de mare, Adevărul adevărat este atât de puternic. Nici forța, nici viclenia Nici tu minciună mare, Nimic, nimic

Tumultul străzii freamătă, Trecători grăbiți, Vitrine cu vise, Librarii cu suflete de eroi, Cinematografe cu iluzii pe ecran. Pasul agale te poartă Spre banca din parcul pustiu, Covor de

Albastru pur îndepărtat, Limpede ca marea, Albastru pur înmiresmat Cu doruri și cu vise, Albastru, albastru mângâie Nemărginirea, taina de iubire Și câte ceruri voi privi, Atâtea daruri voi

Singur, singur printre voi, Mă socot și vă privesc, Lumea aceasta sunteți voi, Voi sunteți a vieții pomi. Singur,singur printre voi, Vă privesc și vă mângâi, Sunteți pomii

Povești cu zâne și cu prinți, Se pierd în jocuri de copil, Tristeți, dureri, dezamăgiri Frenezie, căutare, vis adolescentin. Ce am pierdut în vise căutăm, Puritate, inocență-chip de