Poezie
Disperarea
1 min lectură·
Mediu
Poți tu să știi ce-i disperarea?
Cunoști tu cât este de mare,
A sufletului căutare?
Nu, nu o poți cunoaște,
Oricâtă dramă ai purta,
Este a disperării taină,
Îți ia lumina
Te lasă în întuneric,
Tu nu mai vezi, alergi spre ea.
E mare, mare disperarea
Ce te cuprinde, ce te împresoară.
Întunecata disperare
Te cheamă, te îndeamnă
Sa fii martir,
Să-i dai tot,
Să nu mai speri
Să te sacrifici și să pleci,
Să nu-ți mai ceară socoteală
Nici lumea și nici Dumnezeu.
Tg.Mureș la 19.07.1995
012362
0
maxim 3 texte/zi de aceeași natură (vezi reguli, iar)