Poezii

Pe Golgota mântuirii, Fiul lumii s-a jertfit, un tâlhar și un sutaș pe IIsus l-au întâlnit, Fiul de lumină, Doamne Dumnezeule, Slavă-Ți fie numele. Fiul lumii s-a jertfit, lumii noastre

Tot ce-i trist și dureros, se pierde-n zori de dimineți. Soarele, văpaie de lumină, îl sorb și nu mă dumiresc, este un vis, sau o lumină? că eu privesc în dimineți și scânteieri Divine, îmi

Lumina licărește în odaie, eroii se plimbă agale, odaia o scenă, eroii așteaptă cortina să cadă, să-și plece fruntea cu drag, aplauze mii să culeagă, În noaptea tainică de

În ceruri este pace, cete de îngeri viețuiesc, pe pământ izbeliștea ne paște, oameni bogați, oameni săraci trăiesc. Lașii răii și norodul, deopotrivă se trudesc. Cei vicleni și lași, vor

valuri line unduiesc, țărmul mării auriu, lacrimi grele picurând, sufletul mi-l primenesc. voi sunteți departe-n zări, eu sunt singură în dureri Tu Isus, mă privești, sufletul mi-l

pururea Fecioară, Marie preacurată, a Duhului taină, zămislire, la tine a pogorât, cu Tine s-a întrupat lumina fiul Tatălui ceresc, Mântuitorul lumii noastre pururea Fecioară, Marie

O pura mea lumină, nu-ți cer decât în șoaptă, să-mi dai iubirea, iubirea de lumină. a sufletului mică cămăruță, lovită în valuri de durere, să privegheze în nemurire, iubire pentru

versul caută o rimă, lira vrea să prindă glas, câte doruri vor să-și spună gemenii ce nu popas. geamănul e eul meu, suntem doi într-o tulpină, boarea teiului ne îmbie, să fim pururi

Cerul, marea, la răsărit, Dorul, iubirea, frați nedespărțiți. Voi frați ați fost mereu departe, În cele patru zări ați colindat Ducând solii în inimi cu amor. Gingași în fâlfâiri cu

Nu spune Da, Nu spune Nu, Nu spune nimănui! Nu știu ce ce aș mai spune, Pluteam adesea în iubire, Și o dăruiam în calde amintiri, Și căutam o poartă de intrare, Era iubirea

O clipă timpul s-a întors, O clipă am devenit fecioară, Iar clipa, clipă, a înmiresmat, Viața mea fugară. Departe în depărtări, Am poposit o clipă Trăind eternitatea. Iubitul meu din

La răsărit de depărtări, Speranța se închină visului, -Ne-am întâlnit precum dorești, Pot să-ți dau viață să trăiești, -Să pierd suave vise de fecioară Să pierd fiorul efemer, -De vrei să

Iubite vino în ceruri să ne plimbăm, Aripi de nour îți dăruiesc. Iubite, iubirea, taina ei să o mângâi, Să nu-i strivești corola siderală. Iubite visul meu e o comoară, Ți-l dăruiesc dară în

Duioase tânguiri de ape, Izvorul susură în prundiș, Iubite aș vrea să îmi dăruiești, Un tainic legământ. Valul poartă în unda lină, Tânguirea de copilă, Luna în ceruri strălucește, Viselor

Tu nu ești prințul din povești, Nici astrul de pe cer, Ești omul drag din visele mele, Ești sufletul, ce nu are preț. Și dacă tot ce ai dăruit, Din suflet mari comori, E mare sufletul ce l-am

O Tată de-aș putea, A tale daruri să le port, Iubirea, Dragostea, Iertarea Adevărul, Libertatea A neputinței cale aș îngusta, La tine Tată aș ajunge. Șuvoi de lacrimi izvorăsc În clipa de

Suflete sărman și trist, Pe Isus l-ai întâlnit, Suflet, suflet pribegit, Lui Isus te-ai dăruit, Suflet, suflet de copil, Cu Isus te însoțești. Doamne Dumnezeule slavă-ți fie numele, Pe

Adevărul este atât de curat, Adevărul este atât de pur, Adevărul este atât de mare, Adevărul adevărat este atât de puternic. Nici forța, nici viclenia Nici tu minciună mare, Nimic, nimic

Tumultul străzii freamătă, Trecători grăbiți, Vitrine cu vise, Librarii cu suflete de eroi, Cinematografe cu iluzii pe ecran. Pasul agale te poartă Spre banca din parcul pustiu, Covor de

Albastru pur îndepărtat, Limpede ca marea, Albastru pur înmiresmat Cu doruri și cu vise, Albastru, albastru mângâie Nemărginirea, taina de iubire Și câte ceruri voi privi, Atâtea daruri voi

Singur, singur printre voi, Mă socot și vă privesc, Lumea aceasta sunteți voi, Voi sunteți a vieții pomi. Singur,singur printre voi, Vă privesc și vă mângâi, Sunteți pomii

Povești cu zâne și cu prinți, Se pierd în jocuri de copil, Tristeți, dureri, dezamăgiri Frenezie, căutare, vis adolescentin. Ce am pierdut în vise căutăm, Puritate, inocență-chip de

Poți tu să știi ce-i disperarea? Cunoști tu cât este de mare, A sufletului căutare? Nu, nu o poți cunoaște, Oricâtă dramă ai purta, Este a disperării taină, Îți ia lumina Te lasă în

Iubesc un pom Iubesc o floare, Iubesc lumina câmpului. Iubesc un om Iubesc un prunc, Iubesc lumina vieții. Iubesc adevărul Iubesc libertatea, Iubesc lumina spiritului. Iubesc

La tine Doamne am să mă rog, Iartă-mi păcatul. La tine Doamne am să mă întreb, Ce este lumina? La tine Doamne nădăjduiesc, Redă-mi speranța. La tine Doamne am să ma rog, Dăruie-mi iubirea, La

Sa te sacrifici, ai putea? Ca marea ta realizare, Sa aibă o durata în veac, Să dăinue în nemurire, Să nu se piardă în patru zări. Darul Domnului din galaxie Să îl primești doară în dar, Să

A ochiului pleoapă, mângâie încetișor Mărgeaua lacrimei ce scaldă Amintiri ce încă dor. Durerea lor a ucis speranța Și un gol imens plutește în jur Învăluit în haina nebulosului destin. La

Iubirea pură și suavă, Se oglindește în două luminițe Plăpânde și firave, Căldura lor ma înfioară, Și dulcea lor lumină, Îmi scaldă inima în iubire, Aceasta ancestrală legătură A doua

În dimineți de vară Sorb diamante, Vrăjit de pura licărire Mângâi cristalul picurând, Înot în roua dimineții Corole de cristal ma împresoară, Trupul de diamante strălucind Mă simt bogat, bogat

Liră, liră poezie Picură în suflet raze de lumină. Liră, liră poezie Falnică armură, pavăză Divină. Liră, liră poezie Unduind în valuri, crezuri de credință. Liră, liră poezie Mângâind

Lacrimi Lacrima iubirii Foc dogoritor, Lacrima durerii Foc mistuitor, Lacrima iertării Foc de luminițe, Lacrima de vise Foc înălțător, Lacrima credinței Raze de