Poezie

La steaua mea !

1 min lectură·9 februarie 2013

Mediu

A ochiului pleoapă, mângâie încetișor

Mărgeaua lacrimei ce scaldă

Amintiri ce încă dor.

Durerea lor a ucis speranța

Și un gol imens plutește în jur

Învăluit în haina nebulosului destin.

La steaua mea am să ma rog,

Să-mi spună doar în șoaptă?

De ce așa destin necruțător,

De ce așa o soartă?

-Copilă dragă , am să-ți răspund,

Tot ce-i destin e luptă grea....

Destinul tău e idealul

Redă-i speranța și ai să învingi.

Strălucitoare stele de pe cer,

Mulțimi nenumărate,

Duceți cu voi speranțe și tristeți

Iluzii deșarte.

Misterul vostru vă împresoară,

E sceptrul vostru infailibil.

-O steaua mea din depărtări,

Spre alte lumi deschide-mi calea.

-Copilă dragă,nu îndrăzni

Cărări nebănuite să străbați,

Dureri mai multe să învingi

Destinul tău e idealul,

Cutezi să-l porți mereu în suflet?

Întoarce-te, te întreabă,

Ce fericire este ideală ?

La steaua mea o să mă rog,

Să-mi ducă-n ceruri idealul,

Să-l port mereu în suflet și în crez,

Să nu se piardă în patru zări,

Lumina sufletului meu.

Tg.Mures iulie 1995

001.337

Mary Crys. “La steaua mea !.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mary-crys/poezie/14023814/la-steaua-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.