"Pentru amandoi" – 21676 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
poezii-pentru-copii
Poezii pentru copii
cronici_eliad
Cronici pentru evenimentele de la Casa Eliad
de Radu Herinean
Adi Cristi
ADI CRISTI Apariții editoriale 1. – După sentimente Iași 1979 2. - Play Back (ființa lucrurilor) – Editura Albatros 1983 3. - Înțelepciunea Semnelor Editura Junimea 1989 4. - Clopote pentru amândoi Editura Moldova 1995 5. - Noi (despre cealaltă parte a lumii) Editura 24: ORE 1997 6. - Despărțirea de silabe Editura TipoMoldova 2002 7. - Pasărea fără aripi Editura Tipo Moldova 2003 (Premiul Asociației Scriitorilor Iași) 8. – Dezertare din Paradis Editura TipoMoldova 2004 9. - Anatomia culorii Editura ACP – 2004 10. – Valsificatorul de tablouri Editura ACP -2004 11. - 366/24 (treisuteșaizeișișase de zile în douăzecișipatru de ore)- publicistică Editura TipoMoldova 2004 12. - Poeme de închiriat Editura ACP - 2005 13. - Dictatura Poemului Editura ACP - 2005
153 poezii, 0 proze
John Ronald Reuel Tolkien
John Ronald Reuel Tolkien (n.3 ianuarie 1892 - d.2 septembrie, 1973) a fost un scriitor, poet, filolog și profesor de universitate englez, cunoscut cel mai bine pentru cărți fantastice clasice: Hobbitul și Stăpânul Inelelor. A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 și profesor de limbă și literatură engleză din 1945 până în 1959. A fost un Romano-Catolic devotat și prietenul lui C. S. Lewis - amândoi fiind membri ai clubului de discuție cunoscut sub numele The Inklings. După moartea sa, fiul lui a publicat foarte multe cărți bazate pe notațiile lui și manuscrisele nepublicate, incluzând Silmarillion. Acestea, împreună cu Hobbitul și Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri și poezii legate între ele, precum și istorii fictive, dialecte inventate și eseuri despre lumi imaginare ca Arda și Pământul de Mijloc. Între 1951 și 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri. Deși mulți alți autori au publicat lucrări fantasy înaintea lui,...
7 poezii, 0 proze
Lorena Popa
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...
36 poezii, 0 proze
Cesar Abraham Vallejo
Cesar Abraham Vallejo s-a născut la 16 martie în 1892 în Santiago de Chuco, un orășel izolat din Nordul Peru-ului. Bunicile erau indience chimu, iar bunicii, printr-o stranie coincidență, erau amândoi preoți catolici. A fost mezinul unei familii cu 11 copii și a crescut într-un mediu extrem de religios. În 1910, Vallejo intra la Școala de filosofie și litere de la Universitatea din Trujillo, dar trebuie să o abandoneze din lipsa banilor. Între 1908 și 1913 a intrerupt studiile de mai multe ori, lucrând totodată ca profesor sau ca funcționar într-o plantație de zahăr. Cu această ocazie va cunoaște viata infernală și munca din zori și până la asfințit a peonilor pentru câțiva centavos și un pumn de orez. Acest episod îi va inspira atât poezia cât și orientarea politică. Vallejo se întoarce la Universitatea din Trujillor, la studii de literatură și drept, citind cu nesaț cărți despre determinism, mitologie și evoluție. După ce primește masteratul în literatură (1915), el continuă...
13 poezii, 0 proze
Elena Cardas
Nesemnificativa(deocamdata). M-am născut în 1959 .Scorpion.Venise iarnă înverșunată în Nordul Moldovei încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie . Nu erau nici taxiuri și nici autobuze în micul meu oraș iar o Dacie nu cred că se fabricase încă . Așa am început , cu prima respirație , primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. Încă de pe băncile scolii am cochetat cu literatura publicând în revistele de liceu dar în cele din urmă m-am hotărât pentru medicină , facultate pe care am absolvit-o în 1984 . M-am reîntors pe meleagurile natale unde astăzi sunt medic primar medicină internă. Ador să călătoreasc, îmi plac animalele și în timpul liber am revenit la prima mea iubire, scrisul. Așa s-a născut ideea de a începe un roman. Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit ? Nu știu să raspund. M-am apucat tarziu de scris, poate ca pentru a scrie proza e nevoie de mai multa experienta de viata,...
9 poezii, 0 proze
Ștefan Octavian Iosif
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se \"completau\" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în...
0 poezii, 0 proze
cristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
Nicolae Milcu
Nicolae Milcu, mai cunoscut sub semnătura N. Milcu, (23 septembrie 1903, Craiova - 21 septembrie 1933, Craiova) a fost un poet român. De un destin vitreg a avut parte, de la o fragedă vârstă, fiul țăranilor gorjeni Aneta și Ioan Milcu, morți, amândoi, de tuberculoză. Rămas orfan când încă ar fi avut nevoie de ocrotire, Milcu e crescut de o mătușă, Pefca, nume sub care își va publica cele dintâi încercări. Clasele primare le face la Școala Evanghelică din Craiova, de unde trece, pentru cursul secundar, la Liceul „Carol I\" din același oraș. Elev dintre cei răsăriți, Milcu simte de pe acum imboldul scrisului, redactând, împreună cu alți colegi, o foaie satirică intitulată bizar, „Cariops\", trasă la șapirograf. Războiul îi trezește un gust al aventurii, conjugat cu patriotism adolescentin. El cere să fie trimis pe front, îmbrăcând uniforma de cercetaș. Cu o constituție fragilă, contractează un tifos exantematic, boală pe care o învinge, dar care îi șubrezește iremediabil sănătatea. După...
1 poezii, 0 proze
Ștefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan...
77 poezii, 0 proze
Beyond Birthday
Nimic important până la 10 ani, de atunci scriu povești, poezii: multe sunt așa numitele fanficțiuni, dar asta nu înseamnă că sunt lipsită de imaginație, am și scrieri originale! Personaje originale: -Féadel -Aidan -Nessa'ered -Scămiță -Tura -Tuar -Chilnim -Thorn Claude Tocmai am început să scriu Féadel partea a 4-a Schiță de Capitol, sunt practic niște schițe în care personajul meu, Féadel, încearcă să aleagă între două tabere, cea a lui Tura și cea a lui Chilnim, amândoi fără să se cunoască, și nu sunt tabere inamice. Iar Féadel trece printr-o serie de întâmplări care-l v-a aduce cu picioarele pe Pământ. O dată ce acțiunea prinde amploare, Féadel se trezește în anul 2009, unde o întâlnește pe Egleriel, Féadel devine un personaj negativ, un ucigaș, dar și un binefăcător pentru omenire. În aceste părți, Féadel Guardian este pus la încercare, iar Egleriel cade de partea lui, vrând să facă o lume mai buna. Toți știind că Féadel deține multe secrete de a controla Lumea. Școli care le-am...
29 poezii, 0 proze
Pentru amandoi
de DANILA MONICA
Am inceput prin a desena tacerea Si in fiecare silaba din adancul ei se ascundea o lacrima Apoi am inceput sa plang si fiecare lacrima albastra tremura incercand sa-ti spuna ceea ce eu nu stiam...
Clopote pentru amandoi
de Adi Cristi
PREA MULTE DIMINEÞI PENTRU O SINGURÃ ZI (Răscolind după cei acoperiți de vârstă ca de mormânt / mi-am găsit primii mei blugi, tăiați de milițianul de cartier) 1. (Piața Publică a Orașului a fost...
Clopote pentru amândoi
de Adi Cristi
POEM SACRIFICAT LA DESCHIDERE (A existat în toate epocile - de la piatră la aur - un moment în care gazda zâmbește curtenitoare oglinzii, scuzându-se că nu-și amintește unde a mai văzut plăcutul,...
Zi pentru amandoi
de Dîrzu Andrei-Ovidiu
Nu mai obișnuiesc să îmi maschez eul inimii și al gândirii prin dosul clădirilor cu tencuiala roasă Ioana + Andrei =Love ecuaița cu trei necunoscute Acum, te-am găsit... Nu mai e nevoie să ovaționez,...
Poemul pentru unul sau pentru amandoi
de Livia Rosca
Caldura mare mon cher, dar eu imi tin sentimentele congelate intr-un fel de Ace-Age atrtificial produs de frigidere Sunt generoasa cu pungile de sentimente la gheata Intr-un shaker ele dau savoare...
AL DOILEA POEM PENTRU AMÂNDOI
de Marina Nicolaev
“te sun din când în când pentru a-ți spune noapte bună my lady carul triumfal îți întâmpină mireasma șoldurilor...” lunecător procesul de producție diminuează efortul fizic inițiativa strategică de a...
O galaxie pentru amândoi
de Ioan Grigoraș
- Hai să pornim, iubito, spre niciunde, Să rătăcim prin univers desculți Descoperind plăcerea ce se-ascunde În meteori albaștri și oculți, Să nu ne afle nimeni, niciodată, Oricâte galaxii va cerceta,...
Podeaua mea, podeaua ta și una pentru amândoi
de Marinescu Victor
-*ce faci acolo? -întind scânduri. -*podeaua se poate îndrăgosti? -depinde de lemnar. -*adică lemnarul îi spune ce să facă și ea începe să-l iubească? -nu, podea înseamnă toate scândurile. -*și câte...
