Podeaua mea, podeaua ta și una pentru amândoi

-*ce faci acolo? -întind scânduri. -*podeaua se poate îndrăgosti? -depinde de lemnar. -*adică lemnarul îi spune ce să facă și ea începe să-l iubească? -nu, podea înseamnă toate scândurile. -*și câte scânduri avem? -nu știu, nu le-am numărat, dar cred că ne ajung și pentru mansardă. -*la mansardă tot scânduri o să avem? înseamnă că podeaua de acolo o să mă iubească pe mine. -cum așa? -*păi o să mă întind și o să mă gândesc la tine, iar ea va fi așa de mare! -(zâmbesc) o să am grijă! -*cuiele nu o dor? -nu. cuiele sunt moarte. -*și de ce le bați? -fiindcă de undeva trebuie să vină toate. -*și noi de unde venim. -de unde venim noi, era doar un altfel de lemnar. -*și de ce am plecat? -fiindcă el știa că într-o zi vom avea casa noastră cu mansardă. -*într-o zi am să-ți spun, că nu-mi plac cuiele! -(zâmbesc)