"Pe un pătul" – 22197 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
Ultima Generație - Primul Val
Antologia cuprinde 83 de autori de poezie. A văzut lumina tiparului pe 20.11.2005 la editura “Muzeul Literaturii Române”, cu o prefaţă semnată de criticul Lucian Chişu.
de Radu Herinean
Dan Laurențiu
Dan Laurențiu (n. Laurențiu Ciobanu la Iași pe data de 10 august 1937 - d. 21 decembrie 1998) a fost un poet și eseist român din generația anilor '60. Volume publicate: Poziția aștrilor (1967), Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir și erou al timpului (1991), 101 poezii (1993), Femeie dormind (1993), Mountolive (1994), Patul metafizic (2000). „Hieratică și solemnă, poezia sa a impresionat prin gravitatea orgolioasă a rostirii, care a impus un poet singular, al cărui tonus filosofic era, în contextul dat, cel mai înalt de la Lucian Blaga și Ion Barbu încoace.” (Marin Mincu)
6 poezii, 0 proze
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji. Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul...
62 poezii, 0 proze
Ioan Flora
S-a născut la 20 decembrie 1950 în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum Serbia. A murit la 3 februarie 2005 în București. A fost un poet român din Serbia. A absolvit liceul la Vârșeț apoi Facultatea de Litere din București în anul 1973. Membru și secretar al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din Serbia. A predat limba română la liceul economic din Alibunar. Din 1977 a fost redactor la ziarul Libertatea și la revista Lumina, iar apoi între 1991-1993 a devenit redactor șef la Ediția Libertatea la Pancevo/Novi Sad. În 1993 se stabilește cu familia la București. A publicat volumele de poezie: * Valsuri, 1970; * Iedera, 1975; * Fișe poetice, 1977 (premiul Festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia); * Terapia muncii, 1981; * Starea de fapt, 1984,1986; * O bufniță tânără pe patul morții,1988, 1998 (Premiul Belgrad, Serbie); * Memoria asasină, antologie, 1989 (Premiul scriitorilor din Voievodina); * Tălpile violete, 1990, 1998; * Poeme,...
5 poezii, 0 proze
Lelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
Ciprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
Ralu Nantu
am o mie de vise si un dumnezeu care le pune in ordine am putin mai putin de douazecisicincideani am parul balai am un plans de copil n-am inca un copil am un barbat pe care il scriu si care ma scrie am multe de scris acum va iubesc
6 poezii, 0 proze
Paul Păun
Paul Păun (născut Paul Zaharia pe 5 septembrie 1915, București și decedat la 9 aprilie 1994, Haifa) a fost un artist și poet suparealist român, fiind de asemenea un doctor în medicină și chirurgie. Debutează la revista Alge în 1930, cucerit fiind de Poemul invectivă al lui Geo Bogza. În 1933 e condamnat pentru pornografie în procesul intentat de Nicolae Iorga. După 1939 e prezent în grupul suprarealist român, alături de Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca (care colaborase anterior cu Păun la Alge) și Dolfi Trost. De asemenea a scris la unu, Viața imediată, Meridian, Azi, Viața românească și Reporter și a expus desene în diverse galerii la Londra, Tel Aviv și Haifa. A brevetat așa-numitele "lovaje" și "desene infranegre" și a inventat "afumăturile" (sticle de lampă cu gaz afumate). El a considerat arta "o invazie pe tărâmul imaginarului", "o intervenție permanentă și himerică în misterul creației permanente". Opere literare Poezii: * Plămânul sălbatec, Tipografia Bucovina,...
12 poezii, 0 proze
Paul Laurence Dunbar
Romancier, nuvelist și poet. A cântat în special pe muncitorii negri, într-un stil caracterizat printr-un anumit patos și umor natural. *** Paul Laurence Dunbar (June 27, 1872 – February 9, 1906) was a seminal American poet of the late 19th and early 20th centuries. Dunbar gained national recognition for his 1896 Lyrics of a Lowly Life, one poem in the collection Ode to Ethiopia. In 2002, scholar Molefi Kete Asante listed Paul Laurence Dunbar on his list of 100 Greatest African Americans. Dunbar was born in Dayton, Ohio to parents who had escaped from slavery; his father was a veteran of the American Civil War, having served in the 55th Massachusetts Infantry Regiment and the 5th Massachusetts Colored Cavalry Regiment. His parents instilled in him a love of learning and history. He was a student at an all-white high school, Dayton Central High School, and he participated actively as a student. During high school, he was both the editor of the school newspaper and class president, as...
1 poezii, 0 proze
Paulo Coelho
Paulo Coelho (Rio de Janeiro, 24 august 1947) este un scriitor brazilian. Este fiul lui Pedro, inginer, și al Lygiei, casnică. La șapte ani a intrat la școala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câștigat primul său premiu literar într-un concurs școlar de poezie, iar sora lui, Sonia, și amintește cum și ea a câștigat un premiu pentru eseu prezentând o lucrare pe care Paulo o aruncase în coșul de hârtii. Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viața și cariera literară. Deși profund atașat de Brazilia natală (își scrie operele la calculator, în fața oceanului, în vila de la Copacabana). Cărțile sale dezvoltă drame universale, valabile oriunde și pentru oricine, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Cărțile lui Paulo Coelho, editate în 150 de țări și...
32 poezii, 0 proze
Paul Vinicius
Paul Vinicius (n. 24 ianuarie 1953, Craiova) este un poet român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Facultății de Mecanică, Politehnica București, 1982. Membru fondator al cenaclului Universitas. Din 1990 renunță la cariera politehnistă și lucrează ca jurnalist. În prezent este redactor la Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Poezie: Drumul pînă la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, Ed. Crater, 1998; Eclipsa, Ed. Crater, 1999; Studiu de bărbat; Ed. M.N.L.R., 2003; Un poem pentru Ioan Flora, Red Pagoda Press, S.U.A., 2005. Teatru: Și noi am fost în America, Ed. Palimpsest, 2004; Colonia Graffiti, Ed. M.N.L.R., 2005 Premii Premiul pentru debut al U.S.R., 1998; Premiul A.S.P.R.O. 1998.
3 poezii, 0 proze
Pe un pătul
de Costache Ioanid
Pe-un pătul de fân și floare, tare greu s-a născut Copilul Soare, tare greu. Dar în casa ta, vecine, n-ai o mână de sulfine, să se nască și la tine Dumnezeu? Ia auzi ce vânt subțire, subțirel bate...
Epitaf pentru un sat
de Jianu Liviu-Florian
EPITAF PENTRU UN SAT Bunica a întâlnit diavolul când era femeie în putere, Noaptea, pe drumul spre casă, un cal roșu nechezând la lună - I-a vorbit omenește: \"Bună seara, stăpână!\" Și-a pierit în...
Umbre (Fantomele trecutului) 3
de Cezar C. Viziniuck
Când ajunsese la familia Poponea, Maricica îl primi în ușa bucătăriei de vară de unde se răspândea un puternic miros de mâncare. Îl conduse în „casa mare”, cum îi spunea ea casei de curat. Într-o...
poezie pătrată
de Neagu Raluca
blocuri goale ca ochii unei bufnițe polare minți ninse oameni mușcând unul din celălalt cu poftă animale plângându-le soarta la fiecare colț Dumnezeul îmbufnat stă prins în icoane de-o veșnicie și...
mesaj de dragoste de pe orbita lui Arcturus din constelația Boarului
de Leonard Ancuta
ce mai e de făcut? pe malul patului rămîne bluza purtată. frigul ne filează încet, un fel de a lua notițe despre corpul nostru. probabil o nouă boală a memoriei – altădată știam totul pe de rost;...
Bacovia, e foarte bine trist – pe mine mă dă gata insomnia
de Vasile Munteanu
mi-am smuls caloriferul din perete ferestrele și ușa mi le-am scos pe sticle mi-am pus patul ca un prost să merg în depărtări fără picioare periferia vieții e o crâșmă în care morții nu au loc pe...
Jurnal pe șapte zile
de Zaharia Ramona
Vineri „Vreau să te mai văd” Când o femeie aude cuvintele astea, oricât de indiferent i-ar fi bărbatul care le-a rostit, are un vag sentiment de confort. Eu am avut senzația unui curent electric pe...
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (X)
de florin caragiu
Am dat un avertisment, că dacă se vor repeta asemenea violențe, noi, românii macedoneni ne vom face singuri dreptate. Căci ce se întâmpla? Dacă omorau un român comitagiii bulgari nu se întâmpla...
qinta royală
de Cătălin Al DOAMNEI
prietenii mei sihaștri au un laptop ultimul răcnet și se uită la filme romantice din viața civilă niciunul nu s-a oferit să-l schimbe cu al meu second hand unii conduc bmw x5 alții mercedes eu am...
