Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
@leonard-ancuta
Poezie

mesaj de dragoste de pe orbita lui Arcturus din constelația Boarului

3 min lectură·
Mediu
ce mai e de făcut?
pe malul patului rămîne bluza purtată.
frigul ne filează încet,
un fel de a lua notițe despre corpul nostru.
probabil o nouă boală a memoriei –
altădată știam totul pe de rost;
știam cînd o geană de-a ta mi se lipea de obraz
și mă împărțea în două:
partea în care-mi era frică, de-a dreapta,
partea în care-mi era teribil de frică să nu mă lipesc
de frica ta, de-a stînga.
obrazul meu între două frici: o pasăre ce nu poate zbura
de spaima înălțimilor.
acum, cînd se clatină, simțim amîndoi obstacolele.
pe spinarea unui cal orb
ce se-mpiedică tot mai des
afectat și el de această maladie a memoriei.
ce mai e de făcut?
ne deplasăm cu încetineală înspre căldură
la fel ca suprafața lunii. doar ziua,
noaptea ne întoarcem într-o mare de turbă
înghețată. cărbune care nu arde –
înverzește sub piele ca iarba sub zăpezi –
fără să apuce să iasă la suprafață
(zilele tot mai mici, nopțile tot mai lungi),
dragostea abandonată într-un coș de gunoi
ca după o crimă un pistol
într-o pungă.
te sărut. buzele-mi rătăcesc pe buzele tale.
nu găsesc locul pe unde mă strecuram
în pivnița ascunsă, plină de comori.
respirația mea înflorește pe pieptul tău
ca iarna pe un geam.
m-am întors acasă sunt un cîine fără miros
mușc din sînii tăi cum mi-aș mușca stăpînul de gură.
aceeași boală a memoriei.
mușc și nici măcar nu știu
de ce îmi dau lacrimile.
îți mîngîi sînii și-n palmă simt cum îmi crește o peșteră.
o mînă îmi e dușman. întind cealaltă mînă:
acum am două peșteri,
doi dușmani.
ce mai e de făcut?
un film porno sîrbesc în care protagoniștii
se sinucid la sfîrșit.
ne mișcăm încet pe sub plapumă,
prin ninsoare.
ne atingem de parc-am fi două trupuri obosite
într-un tramvai neîncălzit
în timp ce se retrage și sperăm
că nu mai e mult.
cînd se ridică
bluza rămîne pe malul patului ca un animal fără suflare.
frigul ne filează discret
pînă ea își îmbracă hainele călduroase.
propria ficțiune.
eu o îmbrac pe a mea,
îmi aprind o țigară, privesc spre Arcturus
cu un ochi literar.
trebuie să fie cineva, undeva, pe acolo
să mă înțeleagă, să scrie despre noi
treziți dimineața sub plapumă de ciocolată
cu cremă de zmeură –
să ne descrie grav și măreț de parcă ar povesti
scena de sex a unor trupuri decapitate
care împart ultima respirație
cu foamea celor reînviați.
054.781
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
411
Citire
3 min
Versuri
67
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “mesaj de dragoste de pe orbita lui Arcturus din constelația Boarului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14023090/mesaj-de-dragoste-de-pe-orbita-lui-arcturus-din-constelatia-boarului

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mara-voinasMVMara Voinaș✓
ce mai e de făcut când "...frigul ne filează încet...
o pasăre ce nu poate zbura - dragostea abandonată într-un coș de gunoi...

buzele-mi rătăcesc...nu găsesc locul pe unde mă strecuram în pivnița plină de comori...
îți mîngîi sînii și-n palmă simt cum îmi crește o peșteră...
ne mișcăm încet prin ninsoare...ne atingem de parc-am fi două trupuri obosite...
ea își îmbracă propria ficțiune, eu o îmbrac pe a mea...

trebuie să fie cineva, undeva, să mă înțeleagă, să scrie despre noi..." - culmea, taman în constelația boarului...?!...
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
cum se face ca, in afara catorva exceptii, ai ramas singura mea comentatoare. e drept, eu nu ma omor sa spun de bine altora, asta e, daca nu e, nici eu nu pot. si totusi am cateva poezii f bune in ultima perioada, de pilda Morgenrode, ocolite parca inadins. eu oricum multumesc pentru semnele tale si te astept ori de cate ori iti face placere.
0
@veronica-valeanuVVVeronica Văleanu✓
asta e culmea, eu nu vad niciun comentariu acolo! sunt doar extrase din text, fara nimic altceva decat de aplaudatio.

si daca tot am intrat aici, sa fie si comentariu.
prima strofa e pe un ton forte, e f ok.
de la sfarsitul celei de-a 2a se prefigureaza o urmare cu o tenta bolnavicioasa de lirism. adica iti urmaresc f bine starea pe care vad cum incepi sa o creezi si cum se modifica, in ce anume se.
chestia cu impartitul obrajilor - vezi, odata ce ai intrat in starea aia, tu imediat simti nevoia sa ii pui si un climax. asta e cam strident, mai ales grefat pe acea stare.
ce te strica e descrirea actiunilor: fac aia, si pe urma astalalta, apoi facem asta si iata ce ni se intampla, si uite cum ne simtim.

ce e iar neplacut e cat lungesti. pe la sfarsit e mult de taiat!
ce nevoie e tot introduci elemente frapante precum gaselnitele cu plapumi de ciocolata, ochi literari, etc.

ia stai, o sa citesc acum si Morgenrode.
0
@lavinia-miculaLMLavinia Micula✓
atunci cînd subsolul textelor rămîne neatins, aceasta este răspunsul.
un alt gen de reacție se poate întinde la fel de bine înăuntrul sau în afara cititorului.la vedere, sau nu. ori, poate lipsi cu desăvîrsire. sau poate fi o antireacție, după caz.
mie mi s-a întîmplat de cîteva ori să lecturez texte de ca și cum le-as fi scris eu, literă cu literă, astfel încît am preferat/căutat să tac(nu de multe ori). pentru că știi vorba aia, cînd te afli în mijlocul pădurii nu o vezi din pricina copacilor. trebuie să te îndepărtezi ca să o poți vedea.
cam așa și pe-aici. pînă la urmă si decizia de a nu spune nimic este tot o decizie.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
faptul ca public texte pe-aici nu tine de orgoliul meu, desi, recunosc, e mangaiat atunci cand primesc feedback, mai ales pozitiv. scriu pentru mine, public pentru cititori. in functie de tema, maniera, inspiratie, ajung sau nu la inima lor. de aceea cand sunt multumit de mine ma astept ca si ei sa fie multumiti. sau daca nu sunt sa stiu ce asteptau. pe site-ul acesta se scrie tot mai prost si de multe ori am vazut alegeri discutabile, subiective ale cititorilor. eu nu vreau sa scriu prost, insa nu mereu reusesc sa ating acel punct care sa transmita vibratie. dar daca ajung, as prefera sa stiu. multumesc.
0