"Pe timp de primăvară" – 22200 rezultate
0.03 secundeMeilisearchVasile Moldovan
S-a născut la 20 iunie 1949 în satul Șopteriu, comuna Urmeniș, județul Bistrița-Năsăud. STUDII. A urmat școala elementară în satul natal (1956-1963), iar liceul la Teaca, județul Bistrița-Năsăud (1963-1966) și Câmpulung-Moldovenesc, județul Suceava(1966-1967). După un popas în Armată, la arma grăniceri, experiență pe care o va fructifica ulterior în cartea „Semn de armă – harta României”, urmează Facultatea de Ziaristică (1975-1979), iar ulterior, Cursul Postuniversitar de Jurnalistică și Științele Comunicării(1995-1996). După efectuarea studiilor de specialitate a lucrat în presa departamentală timp de un sfert de secol. Vasile Moldovan se numără , alături de Florin Vasiliu, Vasile Smărăndescu, Ion Acsan, Mioara Gheorghe și Emil Burlacu printre fondatorii, în primăvara anului 1991, a Societății Române de Haiku, iar din anul 2001 este președintele executiv al acesteia. A publicat numeroase poeme haiku în reviste românești și internaționale: Haiku, Albatros, Orion, Micul Orion, Orfeu,...
35 poezii, 0 proze
Vlad Parau
M-am nascut in ziua in care am murit, si de atunci incoace incerc sa rascumpar vremea... Cred in Dumnezeu, Care este Iubire, si in Copilarie ca drum spre Dumnezeu. Iubesc Primavara, Basmul, Curcubeul, Muntii, Noaptea - si pe tine. Astept sa vina \"o data ca niciodata\" - cer nou si pamant nou. Si intre timp ma indrept cu o imbratisare mai aproape de moarte. Si de Inviere :)
3 poezii, 0 proze
Carl Spitteler
Carl Spitteler(n. 24 aprilie 1845, Liestal - d. 29 decembrie 1924) a fost un poet, nuvelist, romancier, dramaturg, critic și eseist elvețian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1919, considerat "cel mai cunoscut scriitor elvețian de la începutul secolului". Motivația Juriului Nobel "drept apreciere deosebită pentru epopeea sa "Primăvara olimpică"." Carl Spitteler s-a născut la Liestal, Elveția, pe 24 aprilie 1845. După studiul dreptului la Basel, predă un timp teologia la Zürich și Heidelberg - catedră pe care o părăsește datorită convingerilor sale ateiste. Este un timp profesor particular, apoi de liceu (la o școală de fete din Bern), în cele din urmă redactor la Neue Züricher Zeitung. Din 1892 trăiește ca scriitor liber profesionist.În anul 1905 își ia doctoratul în filosofie la Zürich. La începutul primului război mondial pledează pentru neutralitatea patriei sale, fiind de aceea atacat de cercurile naționaliste din Germania. Opera sa pledează în exclusivitate pentru...
0 poezii, 0 proze
Lord_kanne
M-am născut în 1982 la Iași, după care la scurt timp „am fost strămutat” în Bihor unde viețuiesc și acum. Nici aici n-am putut sta locului așa ca înstruirea primară am facut-o pe rînd în 3 localități Bihorene. Ruperea de cuibul părintesc, care nu s-a produs niciodată, a început în 1996 când am fost admis la un Colegiu Național din Oardea unde timp de patru ani (extrem de fericiți) am făcut liceul. Deoarece călătorului îi stă bine cu drumul, în 2000 am plecat la facultate în Timișoara la Universitatea de Vest unde alți patru ani (iarăși tare interesanți) am urmat cursurile unei Facultăți umaniste. M-am întors în Oradea în 2004, iar de atunci sunt lucrător pe holda statului, fără convingere, fără speranță dar cu inima alături.
28 poezii, 0 proze
Gabriela Frantz
M-am nascut la 12 noiembrie 1968,in vecinatatea orasului Bacau, intr-o minunata zona peisagistica, un coltisor de rai uitat parca de vicisitudinile timpului. Am urmat scoala primara, gimnaziala si liceul in zona, dupa care mi-am continuat studiile la Universitatea "Titu Maiorescu" Bucuresti, Facultatea de Drept. Timp de 10 ani am lucrat ca profesoara in localitatea unde m-am nascut si am depanat pe ghemul existentei cei mai frumosi ani: anii copilariei. M-am casatorit in Italia, la Montecchio Maggiore, orasul legendarilor Romeo si Julieta unde am rezidenta si in momentul de fata. Am cochetat cu poezia inca din copilarie.Sensibila si visatoare mi-am creat un univers al meu in care ma refugiez ori de cate ori doresc sa evadez zidurile realitatii si sa ma alimentez cu energia necesara pentru a putea merge mai departe. Sunt sociabila, altruista, perfectionista dar nu perfecta,neinteleasa de cei din jur si uneori de mine insami. Iubesc inocenta copiilor, prospetimea naturii si ma simt...
24 poezii, 0 proze
Alexandru Vlahuță
Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești (azi Alexandru Vlahuță, Vaslui) - d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la diverse instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a „Societății pentru Învățătura Poporului Român“, Azilul „Elena Doamna“, Liceul „Sfântul Gheorghe“). În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893 - 1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu...
43 poezii, 0 proze
Alexandru Andrițoiu
Alexandru Andrițoiu (8 octombrie 1929, Vașcău, județul Bihor – 1 octombrie 1996, București) a fost un poet și traducător român. A absolvit, în 1961, Școala de literatură „Mihai Eminescu”, a lucrat în redacțiile a diferite reviste („Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta Literară”, „Viața militară”). Din 1965 a devenit redactor-șef al revistei „Familia” din Oradea, funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani. Urmează școala primară în satul natal, iar apoi cursurile liceului "Samuil Vulcan" din Beiuș, pe care le încheie în 1948. Se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, de unde este trimis la "Școala de literatură Mihai Eminescu" din București. După absolvire este repartizat în presă, la revista "Contemporanul". Apoi s-a perindat prin o seamă de redacții de reviste literare și cultural artistice: Gazeta literară, Luceafărul, Viața Militară, Cravata roșie. Din 1965 - redactor șef al revistei "Familia" din Oradea. Debutul în presă și-l face în 1949, la ziarul...
15 poezii, 0 proze
Virgil Mazilescu
Virgil Mazilescu (n. 11 aprilie 1942, Corabia, județul Olt — d. 13 august 1984, București) a fost un eseist, poet și traducător român, afiliat onirismului poetic. A scris printre altele poeziile „Cineva pe lume are nevoie de mine”, „Mi-am uitat casa și numele”. Este fiul contabilului Sabin Mazilescu și al Aurei Rădulescu. A urmat școala primară și gimnazială mai întâi în comuna Cușmir între 1948 – 1950, apoi câte un an la Turnu Severin și Târgu Jiu, continuând la Drăgășani între 1952 – 1957. În anul 1957 pleacă în capitală unde urmează Liceul „Spiru Haret” până în 1959 și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București între 1959 – 1964. După terminarea studiilor a fost timp de doi ani profesor la Scoala Generală din comuna Greaca din județul Ilfov, conform Legii repartiției uniform teritoriale din regimul comunist. Apoi, pâna în 1968, a ocupat postul de bibliotecar la Biblioteca Municipală din Ploiești. Din 1968 și până în anii '70, a fost secretar al...
32 poezii, 0 proze
Gustav Meyrink
Gustav Meyrink (19 ianuarie 1868, Viena, Austria – 4 decembrie 1932, Starnberg, Bavaria) este un clasic al literaturii austriece și universale, intens preocupat de științele oculte și de parapsihologie. Este fiul nelegitim al unui baron și al unei actrițe de la curtea Bavariei. Până la vârsta de treisprezece ani a trăit la Munchen, unde a urmat școala primară, apoi la Hamburg o scurtă perioadă de timp și douăzeci de ani la Praga, unde a ajuns împreună cu mama sa în 1883 și unde, nouă ani mai târziu, a trăit un eveniment cu rol providențial în viața lui: la douăzeci și patru de ani, când se pregătea să-și pună capăt zilelor, a auzit pe cineva strecurându-i pe sub ușă o broșură cu titlul "Viața după moarte". Șocat de această coincidență dramatică, a început să fie interesat de literatura ocultă și să studieze teosofia, cabala, sofiologia creștină și misticismul oriental. Rezultatele acestor studii apar în toate operele sale. A fost de asemenea membru al Hermetic Order of the Golden Dawn...
2 poezii, 0 proze
Georg Scherg
Georg Scherg (n. 19 ianuarie 1917, Brașov - d. 20 decembrie 2002, Germania), pedagog, prozator, poet, dramaturg și traducător, unul dintre cei mai prolifici scriitori de limbă germană din România. S-a născut la 19 ianuarie 1917 în Brașov, fiind al treilea fiu al lui Peter Kurmes. Tatăl său a murit front, la scurt timp înainte de nașterea fiului său. La nașterea lui Georg decedează și mama sa, iar cei trei copii ai familiei Kurmes sunt preluați de orfelinatul evanghelic din Brașov. În 1922 Georg este adoptat de pielarul brașovean Ernst Scherg. Georg Scherg a urmat școala primară în perioada 1923-1927, după care a urmat gimnaziul Honterus între anii 1927și 1934, unde l-a avut profesor pe scriitorul Adolf Meschendörfer. În anii de liceu Georg începe primele sale încercări de scriere. Studiază în paralel și muzica, iar în 1934-1935 lucrează ca profesor particular de vioară și de limbi străine. Între anii 1935-1937 studiază în Germania și Franța la Gießen, Berlin și Paris. În anii...
1 poezii, 0 proze
Pe timp de primăvară
de Ioana Camelia Sîrbu
Pâlpâie săgeata cu aromă de ființă, Ca să așez regnul puterilor mele La inima fremătată Prin nările boilor la jugul lumescului, Până-n cuibul brațelor tale.
Verticalitate
de Rusu Alexandru
Ai venit pe timp de primăvară, ducând "rose" ascunse-ntre țepi; iute la mânie, în cămașa-ți cenușie. Cristului meu din falsul tău nume rușine-n repetate pietre îi aduci, iar în deșertul tău lipsit de...
ca niciodată
de ștefan ciobanu
pe bulevardul tineretului venise toamna frunzele stăteau pe stradă ca niște dinți îngălbeniți de tutun băncile din parc se alungiseră oamenii mergeau zgribuliți gata gata de o implozie când am ajuns...
Tăcutul Far Rockaway
de Ovidiu Vasilescu Macin
Iată sunt ani, mulți ani de când îți scriu mai multe scrisori pe zi, pe care de teama de a nu-mi ironiza stilul, nu ți le-am trimis. Þi-am scris uneori în seri de vecernii, în preajma Paștilor, pe...
Eu, copilul cu șuviță
de Alexandra Onofrei
I. am refuzat aseară să-mi mai programez alarma ce de obicei îmi dă senzația că trăiesc. mi l-am decupat apoi din partea foarte stângă a muntelui din palmă pe eu-copilul, am băut dintr-o șuviță brună...
Hanami
de Cristina Rusu
Călătoria acum este spre sfârșit privesc în urmă florile de cireș își pierd petalele Takizakura * mereu în același loc tocmai a înflorit așteptând cu răbdare până când ai să te-ntorci Magdalena Dale...
Untitled
de Aliciu Dragos
Seara venea cu adierea palidă a unui vânticel care aducea răcoarea mult așteptată pe străzile înghesuite ale unui mic cătun de munte, după o lungă și dogoritoare zi de vară. Locul era o așezare de...
Cartea nomazilor subterani
de Val Butnaru
Val Butnaru Cartea nomazilor subterani Fragment de roman 17. Sub pământul transparent În alte condiții, s-ar fi bucurat de noaptea de septembrie hașurată de fulgii mășcați, acum, însă, mergea grăbit,...
Oameni și vremuri 4
de nicolae tomescu
Războiul a continuat cu toate relele lui. Gazeta de Sibiu și, din când în când, Foaia poporului , publicau liste cu cei căzuți departe, prin Stepa Calmucă, la Stalingrad, ori în Caucaz. Cu cât...
Poveste
de Marius Florin
Draga amice, iti scriu asa, pentru ca trebuie sa-ti spun ultima-mi patanie ce o avui chiar ieri, cand trebuia sa ajung la casa parintilor mei. Era o zi superba de primavara si mi-am zis ca dupa atata...
