Poezie
Eu, copilul cu șuviță
1 min lectură·
Mediu
I.
am refuzat aseară să-mi mai programez
alarma ce de obicei îmi dă senzația
că trăiesc.
mi l-am decupat apoi din partea foarte stângă
a muntelui din palmă
pe eu-copilul,
am băut dintr-o șuviță brună stele,
ce mi-au fost o vreme călăuze.
pe timp de zi am aruncat la țintă
pe timp de noapte am aruncat la țintă
cu ochi deschiși,
fâșii de curcubeu.
II.
sună telefonul: „unele lucruri
nu se pot înlocui cu senzații;
lucruri de zi cu zi, mărunte.
cum ar fi un curcubeu”
III.
graficul zilelor de primăvară
a crescut de când am nimerit
toate culorile curcubeului la țintă;
eu, copilul care nu știe ce-i ROGVAIV;
eu, copilul care nu are habar de ticăitul ceasului.
001.497
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandra Onofrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandra Onofrei. “Eu, copilul cu șuviță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-onofrei/poezie/13905788/eu-copilul-cu-suvitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.