ca niciodată

pe bulevardul tineretului venise toamna
frunzele stăteau pe stradă ca niște dinți îngălbeniți de tutun
băncile din parc se alungiseră
oamenii mergeau zgribuliți
gata gata de o implozie

când am ajuns la magazinul unirii
vară
lumea la tricou tonomate cu înghețată
roz verde roșie
fuste cu fetițe
și cald
cald de îți venea să mergi cu un duș deasupra capului
pe post de nimb

la romană mă lovesc de colindători
domn domn să-nălțăm și tot așa
pe marginea trotuarelor
troiene de zăpadă
mă așteptam din moment în altul
să iasă din ele un eschimos
ningea și bătea vântul fețele oamenilor
de parcă acestea s-ar fi comportat necuviincios

la victoriei
am rămas în fața unei tarabe la care vindeau
mărțișoare cu niște coșari
transformați cred de niște vrăjitoare
în figurine cu ac și șnur bicolor
copacilor le pocneau frunzele verzi
de îți venea să înfigi degetele în ochi

atunci mi-am zis
e din cauză că dormi și visezi
așa că am puns mâna pe telefon și ți-am format numărul

prima oară greșesc
omul îmi spune
nu nu stă aici domnișoara cumocheamă
dar te rugăm trezește-o mai repede domne
în sufragerie e cald de numa numa
în dormitor îmi intră zăpada în casă
și stau la etajul zece domne
i-am răspuns că mi-ar plăcea să vină și la mine
zăpada la etajul zece mi-aș imagina soarele ca pe un schior
i-aș deschide larg fereastra pe post de linie de finish

a doua oară nimeresc numărul tău
aveai perdelele roșii trase
era un cald de duminică după-amiază
pe timp de primăvară
era întuneric
tu dormeai nu te puteai trezi
telefonul suna știu bine că suna
era întuneric
toate lucrurile aveau aceeași culoare roșiatică
eu stăteam în mijlocul camerei te priveam cu telefonul la ureche
sunându-te
până când mi s-a zis că
abonatul doarme și nu poate fi trezit

atunci îmi intră un fulg de nea pe nas
m-am trezit cu el în cerul gurii
apoi s-a dus pe gât s-a așezat
în plămânul stâng și brusc am început să îngheț
pornind de la unghia degetului mic de la piciorul
stâng

înghețul se ridica ușor
a trecut de gleznă
s-a îndreptat spre genunchi
parcă era o iederă
curând voi deveni o oglindă în formă de om în care se vor reflecta
șifonierul tău cu abțibilduri casetofonul tău de pe noptieră și trupul tău
răspunde răspunde răspunde

dar tu
nu răspundeai
nu răspundeai
nu răspundeai

eu te-am mai sunat și după ce înghețasem de tot dar
nu mai erai în pat
și cearșaful arăta de parcă
ai fi dormit la câțiva centimetri deasupra lui
într-o amiază cu chingi de primăvară

oricum vedeam totul ca după un geam plin cu flori de gheață