"Păsări fără cuib" – 15139 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ADAlin Stelian Dobre
00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...
10 poezii, 0 proze
IGILIE GRIGORE
-nascut CIORANI -profesor istorie -autor:-tristete fara leac -la poalele golgotei -adameva -un lup scarbit -cand Dumnezeu a fost Copil -contemporani cu apocalipsa -si gradinile iadului sunt verzi -om in Rai Rai an om iar ân om , în Gradina Maicii Domnuluiu -Pana mea - singur pe contrasens -cand tu vei fi o baba si eu un sfinx- nepublicabila, - pământul de pe suflet - nu trebuia decât o pasăre să fie, - Amartrocinții, - colț de rai și colț de iad - Răgălie
136 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Yĕhudah Ha-Levi
Yĕhudah Ha-Levi nació en Tudela, actual Comunidad de Navarra en 1070. Es sin duda el máximo exponente de la poesía hebrea peninsular medieval. Tras dejar en su juventud su ciudad natal, cuna también de otros escritores ilustres, como el viajero Benjamín de Tudela y el filósofo Abraham Ibn Ezra, se estableció en las tierras musulmanas de Al Andalus, recibiendo allí una esmerada formación tanto en ciencias y medicina, como en leyes, teología y poética. Tuvo estrechas relaciones con los mejores poetas judíos y árabes de su época, gozando en vida de una fama extraordinaria. Tocó temas amorosos y báquicos, cantó a la amistad, lloró por la muerte de los seres queridos, reflexionó sobre asuntos muy humanos, ensalzó a Dios y trató de consolar a su pueblo en el exilio. Al final de su vida, dejó Sefarad y embarcó hacia Israel, deseando pasar sus últimos días en la añorada tierra de sus antepasados por él tan amada. Falleció en 1141.
1 poezii, 0 proze
Anca Casciaro
Din mine se nasc pasari... In mine palpaie lumina ce se stinge. Eu sunt cenusa...
9 poezii, 0 proze
MPMiriam Diana Peretz
Imi plac:napolitanele,Vivaldi,oja,Stendhal,plajele invadate de pasari si supuse de talpi ,oamenii in care ma caut si oamenii in care nu ma gasesc. Deocamdata,imi duc viata intre Bucuresti si Ierusalim,locul unde studiez. yahoo messenger - plajapasarilor
2 poezii, 0 proze
Mariana Roman
Cand ma uit la cer, ma gandesc ca de acolo vin; cand ma uit la pasari, ma gandesc la zborul meu de odinioara; cand calc pamantul, ma gandesc ca sunt tot ceea ce este el si voi fi atata vreme cat va fi si el. Aceasta este biografia mea!
12 poezii, 0 proze
SDSebastian L. Racean Delareea
"Adieri calde razbateau intrupandu-ma in august 1988. Timpul s-a scurs continuu prin clepsidra crapaturilor degetelor mele redandu-ma complet scenei stereotipiei lumesti... M-am deghizat cu masca presupusei eternitati, colindand infaptuiri care intotdeauna rasufla cuvinte prin viscol sau sperante..." - noiembrie 2004 "Când realitățile sunt contrariante, mă duc la preparatele mele de histologie comparată și-n lumea organizării nervoase a unei păsări călătoare, departe în lumea spațiului; în creierul unui pește reflectez la adâncimea tăcerei, iar în acela al unei maimuțe îmi găsesc umor pentru moment filogenetic mai recent". (Ion T. Niculescu)
41 poezii, 0 proze
ALAnolia Lorei
Adevărata mea cunoaștere e SUFLETUL și nu grămada encefalică compusă din spuse de alții sau lucruri citite, învățate pederost! ...am obosit să-mi hrănesc creierul,scurgîndu-mi sufletul,dar sper că pînă la urmă cel dintîi nu-l va lăsa pe celălalt să moară și va avea grijă de mîntuirea lui. Născută în Republica Moldova, anul 1989,ziua-13 iunie. Am început să scriu pentru a-mi elibera trupul de focul gîndurilor, ce se zbat în mine și-și cer eliberarea--ca niște roiuri de "păsări negre". Nu am o pregătire "profesională".Scriu așa cum simt și ce simt. Incepind cu sf. anului 2009, poeziile mele mai sunt publicate si-n revista "Roua stelară", multumesc realizatorilor ei, căci e o punte necesară tineretului de aici,peste hazardul societații de azi. (Nu fac artă din cuvinte... transmit mesaje... recepționate din aburii naturii, încălziți de ani... veacuri.)
48 poezii, 0 proze
NONicolae Oancea
Nicolae Oancea (născut la Galați, pe 1 martie 1937) este un poet român. Cărți: * Roata, 1968 * Întoarcerea, 1970 * În așteptarea văilor, 1974 * Poeme, 1985 * Păsări apocrife, 1988 * Roata, 1997 (antologie)
3 poezii, 0 proze
Păsări fără cuib
de holobaca gheorghe
Păsări fără cuib Ceasul din turn bate ora păsărilor fără cuib. Coasa însângerată a lunii (lipsită de legănarea pe valuri și ochi rotitori de cocori), seceră efluviile din gropile ecologice. Vântul...
Haiku
de valeria tamas
1 Pădurea arsă – cu pene zgribulite păsări fără cuib 2 un pumn de bani pe-un suflet de arbore – cui să-i pese? 3 Un zmeu galben în ziua ploioasă singurul soare 4 plutind pe apă o barcă de hârtie- sat...
Sfârșit de sezon
de Vasile Moldovan
Pescari în week-end – lângă hala de pește blazați albatroși * Câinele de rasă căutându-și stăpânul – sfârșit de sezon * După vacanță în cutia poștală un cuib de vrăbii * Seară de toamnă – în cuibul...
în dimineața asta rădăcinile tac
de Ela Victoria Luca
în dimineața asta rădăcinile tac e căzut timpul în straturi sub pământ îngropat aproape de inima împietrită a mamei tu știi bătrâne rostul vlăstarului am uitat să descompun în silabe trăirea respir...
dulcele-acru al simțurilor
de Vasile Munteanu
via virtuților e prea sus și atunci oamenii vorbesc despre dumnezeu ca niște prostituate ale sunetului devorăm norii înaltul eliberat de roadele himerice zvâcnește ramurile sale mincinoase...
Curg păsări către cuib, coboară stolul...
de Matteo Maria Boiardo
Curg păsări către cuib, coboară stolul, perechi, perechi, în dulce armonie, căzând cum cade-a nopții grea mantìe și soarele în mări de-a rostogolul. O, păsări fără griji! La voi ocolul sfârșește...
Pasăre, nu-ți muta cuibul...
de Paval Dragos
existența se măsoară în cuibul cu mai multe fețe care are la tâmple cuibul veșniciei și cel negru și nu pot fi mirosite de ochiul sinelui cusut pe interiorul cuibului din oase aflat la distanță de...
singurătate
de Cioban Stela
păsări fără cioc scotocesc în memoria mea fragmente din zi alunecă prin minte în asfințit se scurge privirea tabloul vieții decolorat păsări șterg cu aripile chipul soarelui îmi umplu singurătatea cu...
și dacă
de Claudia Minela Petre
norii se transformă în păsări fără aripi doar gânduri cuibărite în umbre de tăceri ascund cătușe crescute din brațele tale grele grele și strânse pe încheieturile nopților liniște e liniștea în care...
În litere de foc ne împletesc vânturile sudului
de Maria Elena Chindea
fără să-mi ciobesc partea de rațiune intru cu tălpile goale în răsărit mă-nminunez că respir și aerul străbate furtunile din păsări fără să coboare îngerii adormiți într-o pană a zborului paradisul...