În litere de foc ne împletesc vânturile sudului

fără să-mi ciobesc partea de rațiune

intru cu tălpile goale în răsărit

mă-nminunez că respir

și aerul străbate furtunile din păsări fără să coboare

îngerii adormiți într-o pană a zborului

paradisul își apleacă sfielnic

umbra

la picioarele mele

să mi le spele

exist

(oricâtă rugină îmi lasă în tâmplă înțelesul)

m-arunc în mine de-afară

odată cu șerpii lipiți de pietrele soarelui

împădurite mi se-ntorc periodic deșerturile acasă

criptozoologia ne va citi în organe

putințe amprentabile

nu întreb nimic unde nici un sfinx nu așteaptă să mă desfac

viului ocultat

culorilor care sfarmă dulceag materia flexibilă

nu le șlefuiesc asperitățile

înfășor hărțile brute în jurul încheieturilor

dacă gestionez bine mările în care te-am întâlnit enigma unui timp

în care fețele n-aveau ochi dezghioacă semințe

să cadă în cuib

falangele sfâșie rup frâng

umărul cald al necunoscutului

rănile sunt cocteilul perfect beția ce nu poate fi desprinsă

ca un tartru din flămânzenia dinților

certitudinea că vom auzi

sunetul adâncului

șarpele va acorda mereu altfel strunele harfelor

în pielea mea schimbătoare

irigațiile oaselor prea uscate merg bine

pe burta goală

mă voi îmbrățișa atât de înalt

în depărtarea cea mai aproape de arșița venelor încât e de mirare

că lumea va supraviețui

carnea mult prea rebelă

învață

o dată cu mine

să-și ascută flăcările de apă

să-ți descuamezi veridic îndoielile

îți rostești anotimpurile sub pielea mea brună

ca pe un blestem de verde

binecuvântarea o bem odată cu zațul amărui al zilei dovadă

litera unică

ne roade ca un hârciog perimetrul

și râde când i se văd coastele

în urmă răsăritul trebuie să-și ranforseze misterul