"Părăsește-mă, atât" – 5756 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DVdiaconu valentin
sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!
2 poezii, 0 proze
ABAurel Paul Bănuțiu
Aurel P. Bănuțiu s-a născut la data de 23 Octombrie 1881 în Cohalm (azi orașul Rupea) județul Târnava Mare (azi Brașov). A urmat școala săsească din Făgăraș, apoi pe cea din Copăcel. A urmat Facultatea de Drept din Budapesta pe care o părăsește pentru a se angaja la o trupă de teatru, mai târziu totuși reușește să obțină titlul de Doctor în drept și științe economice. Din îndemnul și cu sprijinul său, din anul 1902 apare la Budapesta revista Luceafărul, fiind editor și redactor. În vara anului 1905 începe studiile de artă dramatică la București. Iată cum prezintă acest eveniment: -Pus în fața supremului areopag național-artistic al "Societății teatrale ardelene" și luând prin concurs public o bursă pentru "comedie", ce implica și meseria de "viitor regizor", "Fondul de teatru" m-a trimis încă în aceeași toamnă, pentru studii, la Conservatorul din București, unde unicul meu profesor avea să fie actualul director de scenă pe viață al "Teatrului Național" și gloriosul decan al primei...
0 poezii, 0 proze
WKWolfgang Klein
Referințele autorului: M-am născut la Sibiu, de ziua copilului în 01.06.1956 cu mari dureri si greutați. Am terminat grădinița cu nota 10, școala generală ca pionier și am absolvit Liceul cu ultimile forțe. Când ăa intru la Facultate, familia a hotărât să-și stabiliască domiciliul în străinătate. M-au mituit cu o primă substanțiala ca să-mi parasesc locul copilăriei și să mă stabilesc în Mainz, Germania. Aici toată lumea m-a numit Ursul Carpatin, deci nu mi-au dat șansa timp de 20 de ani să mă acomodez în noua patrie. Dorul de casă și amintirile m-au adus de șase ori pe an pe meleagurile natale pe unde am vizitat fiecare metru pâtrat al acestei frumoase țări. Baștinașii din Germania ascultau cu mare placere povestirile aventurilor mele din România. Le-a facut așa de mare plăcere, încât m-au rugat să le scriu pe o coala de hârtie. Dintr-o coală s-au facut mai multe bucati, cu niste desene ale lui Marcus Reinheimer (Frankfurter Rundschau) și așa s-a nascut o cărticică mică, dar...
12 poezii, 0 proze
SGsaftulescu gabriel
Născut la 30 ianuarie 1977 în București. Absolvent al Colegiului Universitar de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu București în 1999. Tot în același an, părăsește Bucureștiul și se stabilește la Timișoara.
12 poezii, 0 proze
PPPier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
Timur Zulifikarov
Scrieri: - "Poemele peregrinarilor sau Cartea gnomica a Intelepciunii"; - "Nastratin Hogea sau apoteoza Rasului catartic eliberator", extins la scara in intregului univers; - "Poemele peregrinarilor sau predica Fericirilor cale vesnice si neperitoare"; - "Intaia dragoste a lui Nastratin Hogea si Tattabubu sau Cantarea Cantarilor"; - "Cartea revelatiilor lui Omar Khayyam" - prin care incheie ciclul "Poemelor peregrinarilor". "Poemele peregrinarilor" reprezinta un periplu complex si definitoriu parcurs de toti eroii sai (Nastratin Hogea, Musfiki, Omar Khayyam, Kamoliddin) si tot odata costituie exemplificare aventurii ontologice a fiintei in drumul sau spre realizarea deplina, spre demnitate si perfectiune. Cartea "Poemelor peregrinarilor" este un npermanent cant al miscarii, al modificarii, al disparitiei, al regasirii si invierii. Ca un motto al intregii aceste calatorii eterne pot sluji cuvintele lui Saadi, folosite de Zulfikarov in "Carte copilariei lui Musfiki": "Tu paraseste-ti...
2 poezii, 0 proze
Victor Jara
Victor Jara s-a nascut pe data de Septembrie 23, 1932 in Lonquen, un mic orasel din Chile. Parintii sai erau tarani. Tatal lui, Manuel, era un muncitor pe cand mama sa, Amada, facea tot felul de treburi marunte pentru bani. Tatal lui Victor avea probleme cu bautura si avea obisnuita sa o bata pe Amanda. Dupa cativa ani, Manuel se muta in alta parte sa lucreze ca fermier iar Amanda a ramane singura sa-si creasca copii. Mama lui Victor muncea din greu, avea o viziune foarte optimista in viata si credea in puterea educatiei. Ei ii placea sa cante la chitara ceea ce il invata si pe Victor. Amanda moare cand Victor avea varsta de 15 ani. Victor isi paraseste casa, abandoneaza studiile pentru a devenit preot, abandoneaza si preotia si intra in armata pentru putin timp. Se intoarce in Lonquen fara bani si proiecte de viitor. Incepe sa studieze muzica folclorica Chileana impreuna cu niste prieteni. Devine interesat de teatru si urmeaza Universitatea de Teatru din Chile. Devine din ce in ce...
0 poezii, 0 proze
IKImmanuel Kant
Immanuel Kant se naște la 22 aprilie 1724 la Königsberg, în Prusia orientală. În toamna lui 1740, în vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din Königsberg. Nu se cunoaște la care dintre facultăți s-a înscris. Urmează cursuri de filozofie și matematici (cu Martin Knutzen până la moartea acestuia în 1756) și de fizică. Kant se orientează spre secțiunea clasică, Lateinschule. Disciplinele principale erau latina (până la 20 de ore săptămânal) și teologia (un soi de buchisire superficială a catehismului); se familiarizează cu filozofia lui Leibniz. De aici dragostea lui Kant pentru poezia latină și aversiunea față de formalismul cultului religios. Kant va lucra trei ani la Reflecții asupra unei veritabile evaluări a forțelor vii, lucrare care va fi imprimată în 1746 dar a cărei versiune definitivă datează din 1749. În 1747 părăsește universitatea înainte de a fi obținut toate gradele, din pricina morții tatălui său. Devine astfel preceptor în familii nobile și burgheze din împrejurimile...
0 poezii, 0 proze
Dumitru Staniloae
BIOGRAFIE 1903. S-a nascut la 16 noiembrie 1903 la Vladeni, judetul Brasov, Dumitru, ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie si Reveca; mama era nepoata de preot. 1917. La 10 februarie, pleaca la Brasov sa urmeze cursurile Liceului confensional umanist >. 1918. I se ofera o bursa pentru clasa a IV-a de catre >. 1922. Primeste o bursa in cadrul Universitatii din Cernauti. Dezamagit de manualele si metodele scolastice, paraseste Universitatea dupa un an. 1923-1924. Urmeaza cursurile Facultatii de Litere din cadrul Universitatii din Bucuresti. 1924. In Postul Mare se intalneste cu mitropolitul Nicolae Balan, care-i ofera o bursa la Centrul Mitropolitan din Sibiu. 1927. Termina anul IV la Cernauti si sustine licenta in Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichita, cu lucrarea >; primeste o bursa pentru studii de specialitate la Atena. 1928. Toamna, sustine la Cernauti teza de doctorat >. Centrul Mitropolitan din Sibiu ii ofera o bursa pentru Bizantinologie si Dogmatica. Pleaca la...
3 poezii, 0 proze
AOAmos Oz
Amos Oz s-a născut în 1939 la Ierusalim, într-o familie care număra printre membrii săi savanți și profesori, veniți în Israel din Rusia și Polonia. În 1952, după sinuciderea mamei sale, părăsește Ierusalimul, își schimbă numele din Klausner în Oz și se stabilește în kibuțul Hulda, unde își va petrece mai bine de treizeci de ani. Își ia licența în filosofie și literatură la Hebrew University din Ierusalim, dar revine apoi în kibuț, dedicându-se scrisului, agriculturii și activității didactice la liceul local. A luptat în Războiul de Șase Zile din 1967 și în Războiul de Yom Kippur din octombrie 1973. În 1965 îi apare prima culegere de povestiri, „Acolo unde țipă șacalii”, urmată, un an mai târziu, de romanul „Altundeva, poate”. În 1968 publică romanul „Soțul meu, Michael”, care a provocat o adevărată furtună literară și politică. Romanul a fost tradus în peste 20 de limbi și transpus pe marele ecran. Volumele de povestiri „Spre moarte” (1971) și „Dealul sfatului nelegiuit” (1976,...
1 poezii, 0 proze
Părăsește-mă, atât
de Ela Victoria Luca
părăsește-mă în do major fără balansul trist al nopții nu e nevoie de ușă poți pleca prin brațul stâng ce te-a cuprins la intersecția anotimpurilor mute ascunde-ți tandrețea în ridurile mascate de...
Îngroapă-mă în satin
de Lesenciuc Teodor
Poate asta ar fi trebuit să facă și el, poate dacă murea de tânăr nu ne futea viețile și nouă, întotdeauna am crezut că decât cu un tată ca al meu mai bine fără. Știu că toți orfanii mi-ar sări în...
O foarfecă, două foarfeci și cam atât
de Sorin Stoica
Lucrurile ar fi putut fi altfel, la naiba. Reversul întâmplărilor cântă, uneori, mai bine decât realitatea. Ipotetic, el ar fi sunat la ușă cu un buchet de trandafiri roșii, preferații mei. Ar fi...
scrisoare din cub
de dan petrut camui
dragă ana mă gândesc mereu la tine la zâmbetul tău la mișcările trupului naturale fără prefăcătoria sau amatorismul specific femeilor plătite să convingă bărbații din jur sunt atât de furioși încât...
homoerotica
de alex bâcu
in fiecare noapte ma culc cu dumnezeu, si repetam sterp imaculata imersiune dar el timid din fire si temandu-se de hohotele de ras ale enoriasilor, de aratarile acuzatoare cu destul sau poate de...
Noapte buna
de Andrei Dumitrescu
Aproape ca simt rana gloantelor ce mi-au strapuns pieptul Erau atat de multe si reci si grele, Aproape ca inca ma trag in jos in pamantul ce vrea sa-mi inghita si oasele si ideile rele... Fiecare bec...
Gânduri populare
de Ionut Grosu
Atâta infinit în jur, Că acest gând se prelinge, Mă părăsește și dispare - Umple universul cu nimic. Zâmbetul tău e atât de mare, Încât nu-mi ajung dimensiuni să-l măsor, Nici simțuri să-l simt, Nici...
Exprimari Tușite
de Ionut Grosu
Gânduri populare (N.) Atâta infinit în jur! Acest gând se prelinge, Mă părăsește și dispare - Umple universul cu nimic. (...) A luat durerea cu el Un domn lovit de mașină, A rezistat din mândrie să...
un sarut cat o ploaie
de ursescu iuliu lucian
un sărut cât o ploaie fugim prin ploaie ploaia mă-ndeamnă cu priviri de femeie: rămâi! ochii tăi mă-ndeamnă cu-a ploii mângâiere rămâi! simt cum fuga mă-nșeală, mă părăsește… ești atât de frumoasă...
Poema ovala
de Marius Marian Șolea
Poema ovală Femeie cu piele atât de întinsă și caldă, umbrită pe alocuri întocmai ca luna, te ridic mai sus și râd – din gura ta eu voi sorbi teroare-amestecată-n moarte. iubită îmbrăcată cu gesturi...