saftulescu gabriel

Arunc fular cutezător Mi-l prinde neputința Să-și înfășoare galben mut Dorința de-a fura. Străbat alee desfundată De vrăbii subterane Miros salcâmii fără coajă A dor însușit. Veneai

Știi culoarea albastru primitor? Dar galben să te culci în el? Știi gustul mierii naive? Sau al primului sărut? Nu. Le știam cândva, îmi răspunse zâmbind. Își aprinse o țigară scurtă,

După aproape nouă ore de nefumat Mă simt ca fiind deopotrivă La propria operație pe creier În mult-așteptatul iad personal Sau în mijlocul unei câmpii de mușețel. Și totul se întâmplă

Am deja două zile rătăcite Douăzeci de nopți în avans Două sute de întrebări retorice. Am deja doi saboți din lemn Douăzeci de fraze-ntipărite Două sute de ceaiuri de mușețel. Nu am încă

Se dau patru buze pătimașe, Două perechi de ochi pătrunzători, Degete și metri pătrați de piele. Acum așezați-vă față în față Și începeți cu ochii pătrunzători, Fără însă a vă

Citeam a zecea poruncă Dar imediat mi-am amintit Discuția despre castane lipicioase. Scot cana de ceai de mușețel Din microunde, dar a intervenit Zâmbetul și încântat m-am fript. Fug repede

Coroană de maci nemuritori Tot nu ți-aș vedea buza de jos De-ai fi Sul de lalele de octombrie Tot vei găsi somn în dorință. Așa că rămâi cu limba plânsă până naști Doi prunci din cretă și din

Mi-e mâna ce am trecut-o prin numele tău,... parcă aseară. Și ochii limpezi ce mi-au spus de toamnă Mi-arat acum interior de măr, dar eu văd numai coaja... Mi-e mintea uneori, și am în față

Strugurel, boabă de vin Tu să m-aștepți cu luna-n mână. Și drumul către mare Să-mi fie luminat De transparența galben-verzui. Cheamă-mă la tine Și afundă-mă în pieptul hrană. Poți să-mi pui