Poezie

calatoria

1 min lectură·23 ianuarie 2005

Mediu

M-am urcat aseară pe muntele fantastic,

Fără să realizez că-i conștient de mine

Și-am început de pe-o sprânceană

Să mă tot uit adânc înăuntru.

Dar mi-am văzut urechi de lemn

Și ochi ca două bile

Și multe gânduri ce le vreau

Ce nu sunt despre mine.

I-am zis din gura linie

Ce se vedea ondulată în fântâna din frunte,

Că tare ciudat e să-i văd interiorul

Atunci când încă nu știu mare lucru,

Despre mușchi, pietre sau cascadă.

Mi-a mormăit ceva în limba nopții

Și dintr-o dată totul

S-a făcut alb-negru ca-n visul tău.

Apoi am coborât nedumerit poteca

Plină de aș vrea, doresc, aspir

Ce mă ducea-napoi la fraza,

În care mi-aminteai că înainte

De a-ți răspunde atât de violent că nu,

Să mă întorc cu calm pe munte,

Poate văd printre mușchi, pietre, cascadă

Apropierea dintre noi.

001.843

saftulescu gabriel. “calatoria.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/saftulescu-gabriel/poezie/102724/calatoria

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.