Poezie

Poema ovala

...

1 min lectură·15 martie 2005

Mediu

Poema ovală

Femeie cu piele atât de întinsă și caldă,

umbrită pe alocuri întocmai ca luna,

te ridic mai sus și râd – din gura ta eu voi sorbi

teroare-amestecată-n moarte.

iubită îmbrăcată cu gesturi pestrițe și resturi

pestrițe de lume. am început să simt

cum se desparte dintr-o parte umbra.

locul acesta, în care suntem acum,

a început să mă părăsească, impresiile cad moarte.

țara mea mă părăsește și asta mă înspăimântă grozav!

în a fi și a nu fi sunt prea multe cuvinte.

revoluția română continuă, revoluția sexuală

este pe sfârșite.

femeie tânără, până la știrile nopții, desfă-ți în voia mea

împrejurarea!

în țara asta timpul nu mai rezolvă decât

problemele sentimentale.

001.784

Marius Marian Șolea. “Poema ovala.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/110738/poema-ovala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.