"Oroarea mierlei" – 1978 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
EDEmil Dorian
Emil Dorian (1891-1956) s-a visat un inspirat poet și romancier. Dreptul la glorie și l-a cîștigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a văzut lumina tiparului la Editura Hasefer, în 1996. Lectura însemnărilor dezvăluie un scriitor de o sensibilitate particulară, o minte deosebit de lucidă și, mai ales, un spirit dornic să priceapă chiar și ceea ce nu poate fi înțeles: oroarea omenească. Căci oare ce sînt paginile sale dacă nu o oglindă a dezastrului politic, moral și social trăit de evreii din România în anii extremismului de dreapta? Document al supraviețuirii, un asemenea travaliu diaristic este și un exercițiu al vitalității memoriei. Și asta pentru că tot ce se pierde prin uitare își interzice dreptul la ființă: o moarte despre care nu se consemnează nimic încetează să mai fie extincția unui om, devenind o simplă dispariție biologică; o comunitate fără răbojul triumfurilor și suferințelor sale se autocondamnă la...
1 poezii, 0 proze
GCGeorge Cornel
Născut în Ploiești. Liceul s-a fost săvârșit în Vălenii de Munte. Acolo a și fost remarcat pentru poezie cu Premiul I la Festivalul Miron Radu Paraschivescu. Studenția s-a făptuit la filologia din Craiova, pe la secția de limbi franțuzești. În ăst răstimp a ucenicit prin preajma lui Nichita, lui Mircea Ciobanu, Romulus Vulpescu, Marin Sorescu, Valeriu Sârbu, Eugen Negrici, altor intelectuali dragi. A avut onoarea de a primi : - premiul special al juriului la Festivalul Lucian Blaga, Sebeș Alba, în 1983; - premiul I pentru poezie la Festivalul artei și creației studențești, Galați, 1985; - premiul revistei Ramuri, al revistei Astra.... si altele.... A publicat în : Amfiteatru, Ramuri, Astra, Foaie pentru minte, inimă și literatură ș.a. A publicat două volume de versuri: „Iubirea, drumul poemului” și „Vânzătorul de măști” și teza de doctorat „ Influențe ale mass-media asupra educației”. Pregătește ceva. Scrie. Trăind. Urăște ipocrizia și prejudecățile de orice fel. Iubește viata, sub...
15 poezii, 0 proze
GAGeorge Asztalos
Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...
409 poezii, 0 proze
RDRoald Dahl
Roald Dahl (n.13 septembrie 1916 - d.23 noiembrie 1990) a fost un romancier, autor de nuvele și povestiri, britanic dar un prolific scenarist de film și televiziune. S-a născut la Cardiff în Țara Galilor din părinți norvegieni instalați aici încă din anii 1880. A fost numit Roald în onoarea exploratorului norvegian Roald Amundsen, un erou național în Norvegia. La moartea tatălui său în 1920, mama sa decide să rămână în Regatul Unit pentru a respecta dorința tatălui de a educa copii la școli britanice. Cu toate acestea, tânărul Roald petrece numeroase vacanțe în Norvegia, în vizită la bunici, el vorbind fluent și limba norvegiană. Avea o înălțime considerabilă, în pașaport figurând înălțimea de 1,96 m! În 1939 se înscrie în Royal Air Force devenind pilot, dar în septembrie 1940 suferă un accident în nordul Africii, în urma unei aterizări forțate. În februarie 1941 revine în cadrul escadronului său și participă la bătăliile din Grecia și Orientul Apropiat. În urma unor probleme de...
1 poezii, 0 proze
VMVladimir Maiakovski
Vladimir Vladimirovici Maiakovski (rusă Владимир Владимирович Маяковский) (Bagdadi, 19 iulie 1893 — Moscova, 14 aprilie 1930)- poet și dramaturg rus Adevărat „copil al secolului” Vladimir Maiakovski este poetul care „a săvârșit una dintre cele mai mari revoluții literare cunoscute de istoria literaturii universale S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi care mai târziu în onoarea sa a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obișnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeași naționalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi, ca brigadier silvic, prin cinstea și iscusința sa precum și prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relațiile cu cei din jur, și-a câștigat...
48 poezii, 0 proze
GMGabriel García Márquez
Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor și scriitor columbian, care a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă și scurte istorii, unde fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Gabriel García Márquez s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantică Columbiană, ca fiu al lui Gabriel Eligio García și al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez și Tranquilina Iguarán, în Aracataca. Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa trăiești pentru a povesti). În anul 2007 s-a întors în Aracataca, după o absență de 24 ani, pentru a primi omagiul adus în onoarea sa de către guvernul columbian la...
28 poezii, 0 proze
Oroarea mierlei
de Scutariu Adrian-Ionut
Pieziș răsar în cămpul vestejit de vânt Coviltiri de duh lăsat să moară pe pământ Aburi se-naltă în aerul ce fierbe ca o fiară Frigul izbește-n oase vadit de toropeală Un soare fără de puteri...
pasul de defilare
de ispas florin ciprian
-Astazi, veti invata elementul de baza al armatei romane, pasul de defilare!! Voi, cretini si gandaci demni de strivit aveti onoarea, privilegiul sa invatati acest lucru primordial in armata romana!...
La un colț de cotitură (3)
de Camelian Propinatiu
Așa cum cititorul trebuie să-și fi dat demult seama, dintre cei trei preafericiți băieți porniți pe căi divergente către desăvârșirea spirituală, cel mai avansat nu era Picior-de-Porc, ci Dințișor,...
Președintele crizei 19
de Valentin Gros
19 - Șefule, domnule președinte, eu nu mai rezist. Nu mai pot să lucrez cu dumneavoastră. Nu mai pot și nu mai vreau. Uite, m-am secat de puteri, gata, mi-ajunge, asta a pus capac la toate... - Dar...
Oroarea
de Dan Nicu
Oroarea în acel an printre noi a pătruns pe neobservate oroarea; fusese ascunsă, ferecată în lanțuri, dar au eliberat-o, a pus stăpânire pe toate spațiile goale pe care le-a putut descoperi, le-a...
Oroarea trotuarului
de Iona
Destine răpite, Arsură.
Will Self, Cucul și pupăza sau despre "oroarea ascunsă în sânul cotidianului"
de Plopeanu Petrache
După propriile-i cuvinte, Will Self, scriitorul britanic născut în 1961, este dependent de literatură, care dependență înlocuiește o alta din adolescență, aceea de droguri, dar o dependență de...
genitivul absolut siberiad
de Cătălin Al DOAMNEI
rumeg oroarea viscerală de a fi întârziat numai zece minute numai zece ani numai zece decenii la apelul condamnaților pe viață în subterana despre care dostoievski a scris că a ieșit viu ispășind mai...
Cartea de nisip
de Jorge Luis Borges
Pentru ca oroarea lui sa fie perfecta, Caesar, incoltit la piciorul unei statui de nerabdatoarele pumnale ale prietenilor sai, descopera, printre chipuri si lame de otel, pe acela al lui Marcus...
Rage in my veins
de George Asztalos
cum să-i ultragieze oroarea era doar o cățea e drept sfîrtecat-bătucită în asfalt dar pe ei îi contraria acel sînge alb și ciudat care era probabil laptele de mamă abordau o tristețe condescendentă...
+
de ungureanu dorina
urmăresc ruta ploii pe tavan - o burtă despicată împing împing și fug cu oroarea de-a fi mamă un monstruleț zbiară ingerează zăpadă vomită câte- un sferoid din zăpadă titanii frumoși și fierbinți de...
Absența din tine...
de iscru adrian
Privindu-ți privirea simți că de fapt absența din tine nu este totuna cu absența ta simți că oroarea de propria absență este totuna cu dorul de ea iar alteori cu dorul de clipa cînd numind ne-numitul...
Te-ai născut...
de iscru adrian
Te-ai născut odată cu tot întunericul și toată lumina acestei vieți te-ai născut întru acel gol presupus altfel totuși același unde oroarea de vid și dorul de vid se contopesc și devin totuna cu...
41-25
de Voicu Tudor
mai ales că nimeni nu ar fi îndreptățit să creadă decât în carnea lui care se modelează după oroarea din 41 care își schimbă culoarea la basarab care are vedenii cu mâiinile noastre albe lipite de...