Poezie
41-25
1 min lectură·
Mediu
mai ales că nimeni nu ar fi îndreptățit
să creadă decât în carnea lui
care se modelează după oroarea din 41
care își schimbă culoarea la basarab
care are vedenii cu mâiinile noastre albe
lipite de bară golite de sânge
strigându-se una pe alta în gând
sperând crezând că vor aluneca în ger
cu unghiile înfipte în pielea celeilalte
nimeni nu ar fi îndreptățit să credă
în scaunul meu rece din 25
mai mult decât în propria neputință
mai mult decât în netul gratuit de la mc
sirenele urlă și zguduie viitoarea mocirlă
eu vin tăcut cărat de fiare și curbe
mâinile noastre își vor lipi sângele-n dungă
și vor adormi visându-și linia vieții mai lungă
003.707
0