de noapte

Între verde și albastru apare topazul turcoaz bastard al trăirilor omenești, dincolo de groază și mirări, dincolo de foame sau sete și în definitv dincolo de viață și moarte. Un text bogat și frumos ritmat, vitraliu și radiografie prin care transpare percepția realității.

Poem bine inchegat si fluent, in care te poti reflecta, o placere...
As pune dinti ca de lapte, ca sa nu ma duca gandul la Lolita... dar poate m-a stricat nevoia de a fi politically correct tot timpul...

In poemul de fata observ un poet care isi construieste cu grija imaginile, un poet jumatate lucid-jumatate oniric, caruia ii place sa introduca si elemente din thrillere, mă refer la acel glonț în ceafă. Ca poet care mizează pe sinceritate și adevăr, nu agreez astfel de intromisiuni, pentru că ele, chiar dacă șochează ca imagine, miros a plastic. Dar ca intromisiune suprarealistă, pot spune ca imaginea are farmecul ei... Metafora dinților de lapte este foarte riscantă, căci duce cu gândul la stii tu ce fel de relatii... Spui în prima strofă "te-am visat pe tine", fără să menționezi că ar fi vorba de o transformare/transfigurare, care ar fi schimbat radical situația. Finalul imi aduce aminte de tendintele poetice ale douamiistilor care apelau/apeleaza la tigari, votca si whisky pentru a impresiona audienta. Iar mie mi se pare ca tu esti prea talentat pentru a avea nevoie de asa ceva. Felicitari pentru lucrurile bune din acest poem, pentru ton, imaginatie si migala.