Oroarea

Oroarea în acel an printre noi a pătruns pe neobservate oroarea; fusese ascunsă, ferecată în lanțuri, dar au eliberat-o, a pus stăpânire pe toate spațiile goale pe care le-a putut descoperi, le-a umplut până la refuz a găsit o cale de a se propaga prin aer ca undele radio lăsându-ne lipsiți de apărare, ne-a stăpânit și mintea și viscerele. de-atunci orbecăim prin câmpurile Terrei și nu mai căutăm, și nu mai vrem nimic suntem flegmatici demonstrând că tolerăm totul, totul! și ne împăcăm, ne resemnăm cu orice verdict dat de instanțele rapace, cu orice pedeapsă capitală și doar dăm resemnați din umeri când ne auzim numele pe lista condamnaților nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru credem că vom fi cruțați, că lancea ascuțită n-o să ne ajungă, ne-a ajuns! oroarea e stăpâna lumii!