Baladă apocaliptică
discul solar se-acoperă de praf
fruntea-mi cade moartă pe masa de scris
din cer cad bucăți negre de smoală
pământul primește loviturile lor cu
Oroarea
în acel an printre noi a pătruns pe neobservate
oroarea; fusese ascunsă, ferecată în lanțuri,
dar au eliberat-o, a pus stăpânire pe toate spațiile
goale pe
Poezie fără titlu
ușa cedează în sfârșit
ies din tartarul orbitor
toporul aerului proaspăt îmi
străpunge plămânii
din venele secționate picură o
vomă gălbuie-palidă
Raport
când am observat că
nu mai mișcă l-am
buzunărit cu atenție am găsit
câteva pachețele cu praf de libertate drog periculos
declarat ilegal în imperiul de nisip
cerul mă lovește cu
lăncile-i albastre...
mă pune la zid și mă mitraliază
cu gloanțe reci de gheață,
ridic capul în tăcere... șuvoaie de
sânge mi se preling de pe tâmple,
cerul mă privește