cerul mă lovește cu
lăncile-i albastre...
mă pune la zid și mă mitraliază
cu gloanțe reci de gheață,
ridic capul în tăcere... șuvoaie de
sânge mi se preling de pe tâmple,
cerul mă privește
Baladă apocaliptică
discul solar se-acoperă de praf
fruntea-mi cade moartă pe masa de scris
din cer cad bucăți negre de smoală
pământul primește loviturile lor cu
Poezie fără titlu
ușa cedează în sfârșit
ies din tartarul orbitor
toporul aerului proaspăt îmi
străpunge plămânii
din venele secționate picură o
vomă gălbuie-palidă
Raport
când am observat că
nu mai mișcă l-am
buzunărit cu atenție am găsit
câteva pachețele cu praf de libertate drog periculos
declarat ilegal în imperiul de nisip
Oroarea
în acel an printre noi a pătruns pe neobservate
oroarea; fusese ascunsă, ferecată în lanțuri,
dar au eliberat-o, a pus stăpânire pe toate spațiile
goale pe