"Omul care nu a văzut zăpada" – 20078 rezultate
0.04 secundeMeilisearchAdina Pietrosanu
Sunt omul care nu stie de unde a venit dar incearca sa se regaseasca in umbrele parintilor. Cand nu se regaseste ramane undeva pierdut intre vis si realitate. Asa ca acum asa sunt, suspendata intre doua "lumi", incerc sa ma hotarasc pe care voi ramane.
92 poezii, 0 proze
Octav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
George Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
Trușcă Beatrice Oana
Data nasterii: 21.03.1993 Texte publicate doar pe internet. „Omul este cineva și nimeni. Își duce de ani fața lipită de cap și umbra cusută de picioare și nu a reușit încă să înțeleagă care dintre ele cântărește mai mult. Câteodată simte un impuls nestăpânit de a le desprinde de corp, de a le agăța într-un cui și de a rămâne pe jos ca o marionetă căreia o mână miloasă i-a tăiat firele.” - Giorgio Faletti
3 poezii, 0 proze
Gabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
Ioana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
Bogdan Butariu
Încercare de (Auto) Caracterizare Sunt, de regulă, o persoană introvertită, închis de obicei în ale mele și destul de rezervat, dedicat aproape în întregime scopurilor mele de realizare, în primul rând profesională și materială. Am avut totdeauna un mare respect față de autoritățile supranormative și pentru ierarhiile prestabilite, respectând litera și spiritul lor. Mișcările dezordonate și impulsive, imprudente și negândite mă irită, căci îmi subminează eforturile de promovare a unor metode de lucru rapide și eficiente. Eu nu voi fi niciodată omul care să se avânte orbește într-o afacere, totdeauna voi sta să mă gândesc de zece ori înainte e a da semnalul verde. Trei au fost atuurile mele în activitățile pe care le-am avut de-a lungul timpului, până-n momentul de față: organizarea, disciplina și tenacitatea. Cu ajutorul lor, și acum sunt în stare să urmăresc un obiectiv până-n pânzele albe, dacă e cazul, și să epuizez în scurt timp forțele adversarilor. Respectul pe care l-am impus...
25 poezii, 0 proze
L. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
Anca Zubascu
Născută în 28 februarie 1986 în Dragomirești, Maramureș. Absolventă a Facultății de Litere, secția LMA din cadrul UBB și totuși veșnic studentă. Nepublicată, nepremiată, necunoscută... Scriu despre apa Izei, despre oameni și lucruri. Scriu despre viață. Nu sunt poet, scriitor sau critic și nu vreau să devin. Prefer să rămân omul pe care l-am construit până acum. Aștept să fiu tratată ca atare.
115 poezii, 0 proze
Ion Sofia Manolescu
Ion Sofia Manolescu (n. 24 noiembrie 1909 – m. 1993), poet și memorialist. A semnat uneori doar cu numele de Ion Manolescu. :A nu se confunda cu prozatorul contemporan Ion Manolescu (n. 1968), care a scris ”Întâmplări din orășelul nostru”.: A publicat în 1936 sub numele de Ion Manolescu volumul de debut ”Odihna neagră” la editura ”unu” a lui Sașa Pană. În 1944, la opt ani de la publicarea volumului, a fost primit în Uniunea Scriitorilor, la recomandarea lui Tudor Arghezi și Gala Galaction. După 1946 a avut interdicție de semnătură în presă timp de mai bine de un deceniu. A colaborat și la revistele România literară și Front literar. Cea mai cunoscută carte a sa postbelică este ”Între mine omul și voi cartofii”. A mai publicat în 1962 și o carte de memorialistică, ”Amintiri”. Opere * Odihna neagră, Studioul grafic "Steaua artei", editura unu, București, 1936 (cu un portret de M.H. Maxy; tiraj de 208 exemplare) * Amintiri, Editura Meridiane, București, 1962 * Soare scufundat, Editura...
2 poezii, 0 proze
Omul care nu a văzut zăpada
de Traian T. Coșovei
E atât de liniște, încât aud porumbeii lovind în ferestre cu sângele meu. Chiar câinii au uitat cum se latră… Nici cărbunele nu se mai ascunde prin galerii părăsite, refuzând întunericul, ne mai...
Dictatorul
de viorel gongu
Dictatorul Numele meu este Puiu și de azi sunt...dictator. Am să vă povestesc cum am ajuns ...dictator. Era o zi de iarnă , parcă un februarie, după cum împart timpul oamenii obișnuiți. Văzusem...
Eră casnică (2).
de Iulia Elize
Atât de multă zăpadă și flori de copac, pe picioarele tale nu știi ce să faci cu zăpada de pe ele cu degetele de la picioare o pătrunzi e pufoasă și moale și dulce nu știi ce e cu zăpada aceea e vin...
o carte cu multe calorii
de Cosmin Dragomir
O carte cu multe calorii - Robert Șerban – A cincea roată, convorbiri cu... - Câteodată, deseori, îmi pare că România seamănă atât de mult cu o instituție totală, și noi suntem, ne comportăm mereu,...
Chemarea destinului
de Marian Malciu
Când el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să-și...
Lady și Lady
de Maria Tirenescu
Dimineață senină de ianuarie. Sună telefonul. - Sunteți acasă? - Da. Nu plecăm nicăieri. - Bine. Sosesc musafirii. - Ce musafiri? - Mergeți la poartă! În fața porții, Irina aștepta cu un ghemotoc cu...
Potopul Iubirii
de Lidia Muraru
Potopul Iubirii MOTTO: Drumul ce-l scriu cu pașii ce vin din Geneza iubirii, Drumul ce-l scriu prin vorbe ce-adun din Cuvântul iubirii, Drumul ce-l scriu din ceea ce sunt într-o lume străină îmi...
eu nu am putut, eu nu am fost magician
de Gabriel Nicolae Mihăilă
cât de important a fost necondiționatul dintr-un ultim te iubesc cât de importantă a fost zăpada din această iarnă, de ieri au luat căldura, s-a spart o țeavă și a început să curgă tot sângele din...
Omul străzii. Victimele nepăsării
de george geafir
Nu înțelegea și pace, cum de ajunsese el, om de ispravă, într-o situație mai mult decât umilitoare, de persoană fără rost și fără adăpost! Numai o cruntă și inexplicabilă răzbunare a sorții putea...
Simplă poveste
de Dara Blu
A fost odată, cândva pe când nu se povestea, o iarnă. O iarnă în care un blestem coborâse asupra lumii, aruncat de o vrăjitoare urâtă și rea. Supărată pe culoarea și frumusețea pământului și a...
