"Odăile" – 1731 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
ȘDȘtefania David
membră Zona Nouă membră The Chocolate House "dacă universul viselor, pe care îl numim lume, este aidoma unei case pe a cărei poartă pătrundem stăpâniți de deruta lunaticului, literaturile, la rândul lor, se aseamănă cu ceasurile de perete atârnate în odăile acestei case, ale cărei rosturi dorim să le deprindem. Acum: 1. Este absurd să afirmi că unul sau altul dintre ceasurile cu tic-tac aflate în odăile acestei case a viselor arată sau nu ora care se cuvine. 2. La fel de absurd este să afirmi că vreunul dintre ceasurile din odăile cu pricina se află cu cinci ore înaintea altuia, pentru că, potrivit aceleiași logici, se poate, totodată, deduce că același ceas este cu șapte ore în urmă. 3. Este la fel de absurd să chibzuiești că cel de-al doilea ceas îl imită pe primul, pornind de la faptul că, la un timp oarecare după ce unul dintre ceasuri indică ora nouă și treizeci și cinci de minute, alt ceas din casă indică tot ora nouă și treizeci și cinci de minute." Orhan Pamuk - Cartea neagră
1 poezii, 0 proze
OHOdile Hellmann-Hurpoil
Odile Hellmann-Hurpoil, escritora e ilustradora francesa nacida en 1946 en Troyes. En 1984 incursionó en el mundo de la literatura infantil y juvenil, y desde entonces decidió dejó por completo el periodismo y se dedicó a escribir cuentos y novelas. Su obra ha sido traducida a varios idiomas y algunos de sus escritos han sido adaptados a la televisión y se venden en formato de video. Odile Hermann-Hurpoil escribe álbumes y cuentos cortos para los niños más pequeños, pero también tiene algunos libros para jóvenes lectores. Por lo general su obra aborda temas actuales ubicados en mundos imaginarios. Algunos de sus títulos más recientes son Les deux Sophie (1992), La fée Sidonie a des soucis (1998), Quel curieux ce chat (1999), Victor Tropetit (2000), Un carnaval formidable (2000) y Le gros chagrin de Bastien (2000). Animatrice dans une bibliothèque de la ville de Cholet puis journaliste, elle ne cesse d'écrire des contes et récits pour enfants. En 1984, ses premiers...
1 poezii, 0 proze
Raymond Queneau
Raymond Queneau, né au Havre (Seine-Inférieure, aujourd’hui Seine-Maritime) le 21 février 1903 et mort à Paris le 25 octobre 1976, est un romancier, poète, dramaturge et mathématicien français, cofondateur du groupe littéraire Oulipo. Biographie Raymond Queneau a grandi dans une famille de commerçants. Il monte à Paris pour faire des études de philosophie à la Sorbonne et à l\'Ecole Pratique des Hautes Etudes où il suit notamment les cours d’Alexandre Kojève sur Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Il fréquente le groupe surréaliste auquel il adhère en 1924. À la suite de son exclusion en 1930, il participe au pamphlet Un cadavre contre André Breton avec un texte intitulé « Dédé ». Raymond Queneau a relaté de façon satirique son expérience du surréalisme dans Odile, où Breton apparaît sous les traits du personnage d’Anglarès. Après la rupture avec le surréalisme, Raymond Queneau se lance dans l’étude des « fous littéraires » et travaille à une Encyclopédie des sciences inexactes. Refusée...
3 poezii, 0 proze
Odăile
de Ștefan Petrea
În peretele dinspre răsărit era zidit în mărime naturală Dumnezeu să nu se surpe mănăstirea aceasta de vise. Îți dădeam lecții de Credință apoi iar fugeam în gustul de Măr. Odaia avea alte camere...
La intrare în odăile nopții
de Silviu Somesanu
Ochii împrumută culoarea frunzelor cu nuanțe ce respiră trupul luminii, mișcarea zorilor îmi pune apă pe retină și mă proclam adept al locuirii-n ierburi. Oamenii își caută cu simțurile iubirea...
Enigma orhideei
de Anghel Dumbrăveanu
Singur voi naufragia în odăile serii Unde trupurile noastre se căutară Cu-o primitivă foame de soare. Nu se mai întoarce nimeni din trecut Și punțile mele spre mâine vor putrezi Mai curând decât aș...
Dragoste și târziu
de Simion Cozmescu
răsăritul trage odăile lumii și așternuturile dezvelindu-te iubito fluturele se stinge în bătăi de aripi umede oceanele lunii încă se alintă la șoldul tău somnoros și norii mă iau înapoi ploaie spre...
Pelerini de ocazie
de Silviu Somesanu
Amândoi prin odăile triste ale nopții stăm pe movul canapelelor, ori pe albastru ca niște călători într-o gară fără rost pentru care trenul a trecut încă decuseară. Întunericul se pierde sub palmele...
pișcând corzile orizontului
de Anisoara Iordache
absențe mătură odăile timpului- nod nedesfăcut în înțelegerea manifestării conștiinței divine. cuvintele- pentru atrofierea senzațiilor, pierd din tărie, alegeri de tot felul prin piața pustie....
Suflet pierdut
de Maria Sideanu
O dată o privire aruncat-am În odăile liniștite ale sufletului Și, vai! Ce am văzut Bietul suflet, în lanțuri hilare Se ruginea cu fiecare clipă. Ce soartă amarnică I s-a dat, Bietul suflet!…...
Eu, mine, mă și m
de Ioana Camelia Sîrbu
Când înveți să mă cunoști Cu toate odăile mele Fără care eu sunt și mai netedă Să știi că mint. Să știi că ceea ce sunt eu, nu par. Nu sunt recunoscută în urlet Când spun o sumedenie de lucruri…...
Cina cea de taină
de Nichita Stănescu
Casa cu ziduri mișcate cu odăile călătorind una într-alta. Sub pene de pasăre, tavanele toate trec marea, spre Malta. Salon cu masă lungă cu scaune, solzi de șarpe-ncolăcit. Eu stau în capăt, la...
Ca păsările fără nume
de Silviu Somesanu
Treci praguri de somn prin odăile inimii goale cu femei fară haine, melci fară casă care taie cu dâre întunericul. Zilele sunt inversul nopților, beau zeama fructului oprit, gustă ierburi uscate,...
Stygmata
de Alexandru Das
Se întâmpla ceva nefiresc într-un coșmar care căuta singurătatea în odăile de vară, stingea lumânările, umbrele se făceau că nu pricep nimic, erau amețite, cineva mă pândea conștient oarecum că ar fi...
să pleci la drum pe înserat
de Dana Banu
nu doar mie îmi este străină singurătatea ce respiră prin odăile toamnei frumusețea ei îndepărtată aura trupului ce a fost cândva al unui copil în așternuturile dimineții în straiele moi ale amiezii...
A devora a privi
de Virgil Teodorescu
Minunatul plumaj al ochilor tăi își scutură coralii peste mine un copil aruncând mingi în odăile goale un asasin urmărit al cărui cadavru a rămas înapoi în camera de plumb pe când enormii câini îi...
Cu cântece nespuse
de Silviu Somesanu
Cu fiecare cuvânt încerc o căutare de sunete ca o muzică-n surdină-n odăile timpului aștept să aud pașii cu care măsori adevărul când urci scările în casa sfințită de duhuri. Nemurirea se plimbă prin...
după cum spunea cineva nodul destinului nu poate fi desfăcut
de Ottilia Ardeleanu
uneori cred că trăiesc într-un imperiu de sigurătate cât vezi cu ochii odăile mele cardinale sunt reci și goale turnuri ajunse la cerul împărțit de capiteluri în cadrane de timp pietruite grădini pe...
Sosesc păsările primăverilor trecute
de Silviu Somesanu
Cu fiecare cuvânt încerc o căutare de sunete o muzică-n surdină-n odăile timpului, aștept s-aud pașii cum măsori adevărul când urci scările în casa sfințită de duhuri. Nemurirea se plimbă prin trupul...
Tu, umbra...
de Mariana Pancu
Voaluri, voaluri… adieri de vant, in suflet odaile-s goale, nici un cuvant. Luminile stinse si focul e stins… doar tu, umbra goala, cu crestetul nins dansezi pe afara nebuna, nebuna, asteptand...