Cina cea de taină
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Casa cu ziduri mișcate
cu odăile călătorind una într-alta.
Sub pene de pasăre, tavanele toate
trec marea, spre Malta.
Salon cu masă lungă
cu scaune, solzi de șarpe-ncolăcit.
Eu stau în capăt, la nuntă,
cu o talpă afară ieșindu-mi din mit.
O, și deasupra ce ploaie de capete, torențială,
capete de bărboși, de cârni, de bătrâni,
ploaie de noapte, pe podeaua goală,
ploaie bubuitoare, ținând săptămâni.
Dă-mi mâna, mireasă a mea, speriată,
și să fugim, să fugim amândoi.
În curând va ploua cu trupuri, plonjată
bolta va fi peste noi.
Va ploua cu trupuri decapitate.
Să fugim, să fugim, eu și tu,
din casa cu ziduri întruna mișcate
unde cina noastră de taină se petrecu...