Căutare

Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...

5 poezii, 0 proze

Laura Bran

Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.

6 poezii, 0 proze

adriana ilin

"Mai bine o noapte eterna decat o zi fada,mai bine obscuritatea decat o lumina stearsa.."(E.Cioran) "We can do no great things,only small things with great love"(M.Teresa) Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe... Toti învatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar când traim nu putem învata nimic, fiindca nu traim în prezentul concret si viu, ci într-un viitor fad si îndepartat. (E.Cioran)

34 poezii, 0 proze

Bogdan Nicolae Groza

doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....

592 poezii, 0 proze

Alexandra Alb Tătar

~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...

148 poezii, 0 proze

Sigrid Undset

A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1928. Sigrid Undset (n. 20 mai 1882, Kalundborg, Danemarca - d. 10 iunie 1949, Lillehammer, Norvegia) este o scriitoare norvegiană. Capodopera ei este trilogia Kristin Lavronsdatter (Kristin, fiica lui Lavrans), 1920-1922. Sigrid Undset s-a născut în Kalundborg, Danemarca, dar familia sa s-a mutat în Norvegia când avea doi ani. Și-a petrecut copilăria la Kristiania (Oslo). Mama, o daneză luminată și echilibrată, a crescut-o în prima copilărie în atmosfera de saga și de folclor scandinav iar tatăl, in distins arheolog, a educat-o în spiritul respectului față de valorile culturale ale antichității și ale dragostei față de vremurile trecute. La vârsta de 11 ani este zguduită profund de moartea tatălui său, pe care îl adora. Greutățiile familiale o obligă pe Sigrid să-și întrerupă studiile - inclusiv pe cele de pictură - iar la 16 ani devine funcționară. Drama copilăriei sale este povestită în romanul "Unsprezece ani", care apare abia în anul...

0 poezii, 0 proze

Dimitrie Petrino

Dimitrie Petrino (n. 1838, Rujnița, Soroca, azi Republica Moldova - d. 30 aprilie 1878, București) a fost un poet, membru corespondent al Academiei Române. A publicat patru volume de versuri: ”Flori de mormânt” (Cernăuți, 1867); ”Lumine și umbre” (Cernăuți, 1870); ”Raul” (Cernăuți, 1875); ”La gura sobei” (Iași, 1876). A apărut un volum postum de ”Poeme” la editura ”Frații Șaraga” din Iași. Contemporan cu Eminescu, a fost comentat de Titu Maiorescu cu destule rezerve, criticat datorită conținutului morbid, aidoma viitorilor simboliști-decadenți. În timpul vieții a creat un scandal printr-o broșură cu atacuri la adresa lui Aron Pumnul, cel care i-a fost profesor lui Eminescu. La moartea lui Petrino, Eminescu îi va dedica totuși un necrolog candid în care îi apreciază activitatea de poet și îl critică pe d. N. Ionescu, care în memoria lui Petrino a făcut un discurs care însă nu menționează nimic despre activitatea sa poetică. Necrolog - Dimitrie Petrino Dimitrie Petrino, cunoscut ºi...

2 poezii, 0 proze

Constantin Abăluță

Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un poet, prozator, critic, antologator și traducător român. Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură. În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile. Opera poetică * Lumina pământului, 1964 * Piatra, 1968 * Psalmi, 1969 * Unu, 1970 * Eww Erre, 1972 * Poèmes. Art et poésie (1973); * Există,...

12 poezii, 0 proze

DANILA MONICA

Sa incepem cu inceputul, adica mai bine zis cu o frumoasa si insorita zi de iarna adica 13 Februarie 1973 cand am aparut pe lume in prafuitul Bucuresti, o foarte prietenoasa, voluntara si guraliva Varsatoare. Si sa fiu sincera n-as fi vrut sa ma nasc in alta zodie , si mai mult decat atat am ales sa apar cu 2 saptamani mai devreme decat era prevazut de la nenea doctorul. Sunt unica la parinti (desi toti suntem unici, ca personalitate si suflet) cu toate ca mi-as fi dorit frati sau surori. Am crescut inconjurata de dragoste si armonie si de prieteni insa mereu am simtit o nevoie mai mare de dragoste decat ceilalti... Nascuta in Bucuresti dar cu radacini dincolo de Prut, asa m-am nascut, romantica, si la inceput am crezut ca sunt ciudata, sau ma rog asa credeau cei din jurul meu pana cand am crezut-o si eu...Si eram ciudata pentru ca : imi placea marea, sa ii ascult chemarea la ceasul când se tes luminile si cand in linistea inserarii se nasc sublime ganduri.. Mai eram ciudata pentru ca...

156 poezii, 0 proze

Valentin Nicolițov

S-a născut la 12 februarie 1945 în București. A absolvit Institutul Politehnic din Cluj în anul 1972 cu diplomă de inginer. Și-a început activitatea literară la cenaclul literar „Nicolae Labiș” din Brașov în anul 1965 și a continuat-o cu pasiune la cenaclul literar al revistei „Viața Armatei”, la cenaclul „Vasile Cârlova” de la Cercul Militar Național, la cenaclul „Mircea Eliade” al Societății Scriitorilor Români și la cenaclul literar al Societății Române de Haiku din București. Este membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Scriitorilor Militari și al Societății Române de Haiku. Din anul 2001 este secretar general de redacție la revista de interferențe culturale româno-japoneze HAIKU. A scris și publicat poezie și proză în revista „Viața Armatei”, poeme haiku în antologiile intitulate „Caligrafiile clipei” – apărută în 1999 și „Luna-n țăndări” – apărută în anul 2000, poezie în antologiile cenaclului literar „Vasile Cârlova” intitulate „Dimensiuni din lumina spiritului”...

6 poezii, 0 proze

O lumînare-n veghe

de Ștefan Petrea

O lumânare-n veghe lin obrazul Îl dezvelește de-ntuneric. Tipul Stătea-n clepsidră numărând nisipul Și iuți erau secundele, ca prazul. Odaia-ncetinea de timp risipul Dar lui nefaptele-i erau necazul...

am găsit un mort pe stradă

de emilian valeriu pal

unii au găsit bani alții cărți de identitate cartele pre pay eu am găsit un mort zăcea într-o baltă cenușie acoperit de cartoane pe care scria albalux o femeie isterică țipa la mine ce nu ești om?...

Statuia

de magdalena chirilov

De-a lungul zidului, pașii vorbesc o limbă a lor, sună înfundați și grăbiți, căutînd să nu facă prea mult zgomot. Mă trezesc cum, balansîndu-mă pe vîrfuri, sar cu pași nesiguri din piatră în piatră....

ProzăAtelier

Romantism

de Alina Grozea

Trebuie să recunosc, sînt o fire cam plîngăcioasă. Reușesc cu greu, cîteodată deloc, să-mi stăpînesc șuvoaiele de lacrimi în momentele de suspans sentimental din filme și se găsesc chiar și unele...

Atelier

A venit azi-noapte mama

de Gheorghe Ungureanu

\"A venit aseară mama\", Vechea tristă melodie, N-o mai pot cînta căci drama Morții sale mă sfîșie... Tainic îmi apare-n vise Dojenindu-mă-ncruntată, Cum în viață, pare-mi-se, N-a făcut-o...

Adu-napoi Crăciunul nostru, mamă!

de florian abel

Mă năpădește amintirea iară Și-n adâncimea iernilor mă cheamă, Spre sărbători de liniște, o seară Frumoasă ca o dragoste de mamă. Era atâta pace-n casa mare, Atâta simplitate-n bradul meu Și-n...