Poezie
O lumînare-n veghe
sonet
1 min lectură·
Mediu
O lumânare-n veghe lin obrazul
Îl dezvelește de-ntuneric. Tipul
Stătea-n clepsidră numărând nisipul
Și iuți erau secundele, ca prazul.
Odaia-ncetinea de timp risipul
Dar lui nefaptele-i erau necazul
În zarea albăstrie ca topazul
Își oglindea cu vag speranță chipul.
Și eu eram, în noaptea fără visuri
Acel tăcut, sihastru individ.
N-aveam în minte mult prea multe zisuri
Căci clipele-n vecie se divid.
Paharul bahic m-arunca-n abisuri
Ori stam zăcut, fără de vorbă,-n vid.
001.905
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “O lumînare-n veghe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13955351/o-luminare-n-vegheComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.