"Noroiul albastru" – 4920 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
LRL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
MMMatei Mihaela M.
M-am născut în vara anului 1981 într-un sat nemțesc situat la granița vestică a tării. Trăind acolo primii ani de copilărie alături de bunici, am avut norocul de-a fi pentru o scurtă perioadă de timp om "normal". Școala și educația mea sunt complet irelevante și nu merită nici o atenție. La 19 ani mi-a încept "aventura" pierdutului de timp prin birouri, ședințe și între colegi de-o mediocritate dureroasă. Până la momentul de față am călătorit într-o măsură acceptabilă reușind astfel să văd câteva țări și de curând mi-am schimbat radical viața dedicandu-ma călătoriei, trăirilor și artei.
16 poezii, 0 proze
SVSilvia Van
(van_silvia@yahoo.com) Nascuta in Arges, Liceul German in Pitesti, Facultatea de Limbi Straine (germana-franceza) in Bucuresti; profesoara un timp, in prezent, redactor pe probleme de politica externa la Observatorul Militar; volumul de poezii "Obsesia Iubirii" a aparut in mai 2006, iar cel intitulat "Dansand cu timpul" in iunie 2010 la Societatea Scriitorilor Militari. Biografie, altfel Am avut privilegiul sa-mi petrec copilaria intr-un colt de rai, asa cum sunt nenumarate in tara aceasta, un loc a carui existenta abia daca o poate banui un orasean si mai ales un bucurestean, daca nu are norocul sa aiba bunici sau alte rude la tara. Nu era un sat propriu-zis, ci o colonie muncitoreasca plantata intr-o comuna suburbana. Dar asezata la poalele unui deal, pe o fosta mosie boiereasca, - Florica lui Bratianu - un taram fermecat, ce si-a lasat amprenta in intreaga mea fiinta. Stateam intr-o casa impunatoare, un fost conac nationalizat care apartinuse lui Virgil Madgearu, cunoscut economist...
211 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
Mirela Neagu
Mirela-Ramona Neagu s-a născut în cea de-a patra zi a anului 1988, în Făurei, județul Brăila. Este o fire romantică, echilibrată, liniștită și nebunatică deopotrivă, un capricorn veritabil. Disciplinată și mereu serioasă se îndreaptă cu pași repezi către succes. Cu un simț al datoriei și al realității foarte bine dezvoltate, Mirela și-a început „cariera” încă de la 14 ani când a avut norocul de a întâlni-o pe Luciana Zainea, cea care i-a deschis ușa spre ceea ce a urmat a fi nu doar o pasiune, ci și o descărcare emoțională și o carieră în continuă ascendență. Încă de pe atunci știa că a învăța să înveți mereu, în funcție de sistemul în care ești pus, e cheia succesului. În toamna anului 2002, ca boboc a liceului „George Vâlsan” din Făurei, a publicat și prima sa creație literară în revista „Visuri”, având ca titlu, coincidență sau nu, „Prima oară”, urmând mai apoi a fi, pe lângă elevă de liceu, redactor șef și tehnoredactor al aceleași publicații până în vara anului 2006. Deși...
4 poezii, 0 proze
ADana-maria david
Doar muritorii cauta nemurirea fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta. Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet. Poezia este o trecere de pietoni între viață și moarte. Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte. Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viață. Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat. Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeții.
15 poezii, 0 proze
DBDobrescu Bianca
„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness
4 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
Noroiul albastru
de Marius Marian Șolea
Din ochii tăi am să îmi fac permis pentru-a putea să trec, învelit în lumină, o graniță de umbră. cu umbra asta ți-ai încins inima și talia. iar dacă tu, vreodată, vei vrea să mă-nțelegi, ar fi...
(Þi-am spus Inny. În poloneză Inny înseamnă Celălalt.)
de Adela Setti
Þi-am spus Inny. În poloneză Inny înseamnă Celălalt. Ceea ce urmează însă nu are legătură cu Polonia mea. Aș putea spune că nici măcar cu viața mea nu are legătură, dar aș minți. Știu bine că există...
Lumea oamenilor mari
de Ana Simona Pal
În fața imensei porți inventau deunăzi copiii povești cu lumea de dincolo. Gardurile interminabile nu lasă să se întrevadă nici măcar lumina din gradina secretă. În această noapte toridă, doar...
crez albastru
de Ștefan Petrea
e minților în lene-n toate toiul ce ne zidește-n nopții mănăstire să nu cufunde raza din vestire când luna își înfige-n noi altoiul. în alba insomniilor rostire nu pot opri de gânduri mult puhoiul...
sangele albastru (partea I)
de B. Andreea
(15.04.2002; 3:05) Întuneric dens…întunericul unei nopți dintr-un oraș îndepărtat și nespovedit, dintr-o țară de la piciorul unui continent verde al unei planete mult prea bine cunoscute. Și nici o...
Ou spart și poartă
de Vlad Stangu
Se prelinge albușul sfânt pe cer: Se face-Albastrul plin de nori. Șuieră vant în calmul de eter Și circulă fum nalt prin sori. Slăbita față prin noroiul ud Înalță apă către cer, mai sus. Mercur,...
Fotografii
de Adrian Suciu
Albastru Îți voi arăta aceste fotografii pe care mi le-a dăruit un vameș trist, în strîmtoare. Și, ca să nu ți se facă dor de idolii tăi de piatră și lemn, de foc și nisip, de idolii tăi trecuți prin...
Omul cu sacou maro
de Alexandru-Anton Nicolae
Personaje: Omul cu sacou maro: Omul Maro Omul cu pelerină albastră: Omul Albastru Omul cu chipiu: Omul Chipiu Domnișoara Mulțimea Un om din mulțime Alt om din mulțime Scena: Un vagon de metrou aflat...
Celălalt Dalai Lama - I -
de Emil Iliescu
La orizont crestele munților păreau sub cerul albastru diademe de argint, înmuiate în penelul zăpezilor veșnice. Era lumea la care Norbu visase încă de când era mic și împreună cu bunicul Wangdue...
Adîncuri
de Cincinat Pavelescu
Ce liniștit surîde lacul Sub caldul razelor de soare, Cînd ceru-albastru se răsfrînge În unda lui scînteietoare. Și-n fundul lui, noroiul negru Ascunde lupte îndîrjite. Sunt mii de vieți ce se...