"Nici o umbră" – 20369 rezultate
0.02 secundeMeilisearchCarolinaV
Sint o umbra stranie a existentei umane ...nu ma poate percepe nimeni , nici eu singura nu ma pot percepe...sint neinteleasa.
3 poezii, 0 proze
costea florin
Nascut langa o oarecare 'Ozana' dintr un loc uitat de Dumnezeu sunt un oarecare pretendent la o viata mai tihnita. Numele sunt neimportante precum si aceasta asa zisa biografie. Cel ce sunt prin cel ce am fost poate incapea intr un anunt de mica publicitate din rubrica 'obiecte disparute'. Viata este o ironie prea fina pentru a fi conceputa intr o compunere formala mai ales cand este la inceput! Fara a fi goala dar nici prea plina, in amalgamul trairii universale nu poate avea decat tonul impus de acesta pe de o parte si consistenta unei umbre pe de alta parte. Din fericire puterea cuvantului este cu atat mai mare cu cat este folosit in scopul deja conferit celui ce 'graieste'.
1 poezii, 0 proze
Victor Croitoru
Victor Croitoru - un autor trecut prematur în lumea umbrelor (3 iunie 1951 – 24 august 1994), despre care aflăm că a fost o figură insolită a boemei băcăuane, în perioada ei de glorie „ateniană” si că a fost elogiat la debutul său în revista „Luceafărul” (2 august 1975), de criticul G. Dimisianu, care observa în poemele încredintate tiparului „o senzatie de preaplin sufletesc, de tumult lăuntric abia stăpînit, de comprehensiune în limita exploziei”. Destinul său ar fi fost cu totul altul dacă manuscrisul volumului încredintat Editurii Albatros, în 1976, ar fi urmat cursul firesc spre publicare si nu ar fi alimentat cimitirul sertarelor cu „refuzati” de asa-zisele exigente propagandistice ale cenzurii, pe seama căreia puteau fi puse însă si năravurile balcanice ale redactorilor. Victor Croitoru nu seamănă în poezie cu nici unul din poetii Bacăului, de ieri sau de azi, a fost un solitar si un singular, iar retrospectivele culturale destul de numeroase în urbea lui Bacovia merită să-l...
21 poezii, 0 proze
Simon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
Petruț Pârvescu
născut în secolul și mileniul trecut, în păcala făgețelului, pe valea vezii, dincoace de pitești, locuitor, de o vreme, al septentrionului botoșănean... Addendă ziua după zi zi după ziuă stele lumi paralele care nu există pe câmpia numerelor o geometrie lichidă bile și cuburi drepte și plane efluvii genetice în bantustanele libertății egal prin repetiție bântuit de totemice vise in nord-estul singuratății noastre nu sunt decât o celulă bipedă am umblat după glorie care nu e numai glorie am umblat după femeie care nu e numai femeie am umblat după mine care nu sunt numai eu trag linia paralelă cu punctul și adun nici glorie nici femeia aceea numai poate eu însumi o dimensiune repetabilă prin pădurea lichidă a geometriei!... pentru detalii: Petrut Parvescu Wikipendia adresă de contact: petrutparvescu@yahoo.com
33 poezii, 0 proze
Eta Boeriu
Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română. S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica. A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu. Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile. Poezii Ce vânăt crâng, 1971 Dezordine de umbre, 1973 Risipă de iubire, 1976 Miere de întuneric, 1980 La capătul meu de înserare, postume, 1985 Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999 Traduceri Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957 Cesare Pavese, Tovarășul, 1960 Giovanni Verga,...
4 poezii, 0 proze
Nicolae Calotescu
nu am gasit nici o informatie despre autor pe net. aceste versuri mi-au fost trimise de un amic acum citiva ani. daca cineva are mai multe informatii, va rog sa adaugati.
0 poezii, 0 proze
Stoleru Madalina Elena
Nu am scris nici o carte până acum, nu am redactat nimic nici o dată, nu mă cunoaște lumea și nimeni nu știe că scrisul e una din pasiunile fără de care nu aș putea trăi.Urmez un singur fir al romanului meu, Victor, la care lucrez de opt ani, urmăresc în interiorul lui numerologia, legături ascunse, minți complicate și imposibil de înțeles. Cititorul lucrării mele are liber la propria imaginație. Nu insist pe detalii ci pe concret, simplu și ușor de modificat în mintea oricăruia. Sunt deschisă la sfaturi și observații constructive. Oricine citește, este liber la exprimarea propriei păreri. Multumesc
6 poezii, 0 proze
Ramon Aurel Foteanu
Liceul Dimitrie Cantemir din Bucuresti nici o lucrare literara publicata pasionat de stiinta si tehnica, pe langa literatura si arte.
3 poezii, 0 proze
Oane Horia
eu sunt poezia mea.sub nici o alta forma nu ma veti putea descoperi decat prin versurile mele. nu sunt nici axioama, nici religie, nici print...sunt eu, poet al acestor versuri scurte.iar cel care ma iubeste, as vrea sa-i strang mana...
6 poezii, 0 proze
Nici o umbră
de Gabriela Marieta Secu
Sa nu mai plangi, In dragoste si-n viciu Reginele Nu urcă in brănci Pe scara de serviciu. Obraznică mi-e umbra in oglindă doar ea iubeste ea e suferindă!!! Eu sunt pe aici numai un fel de martor mut...
# respectați-vă în timpul vieții că degeaba puneți batista la uscat în vinerea mare! nici-o umbră nu va năduși să vă mai scape!
de florian stoian -silișteanu
# respectați-vă în timpul vieții că degeaba puneți batista la uscat în vinerea mare! nici-o umbră nu va năduși să vă mai scape! 1. am observat că românii se mândresc... fie când un elev din câmpina...
Nicio umbră de adevăr, nicio dovadă, ci doar o gaură neagră care aspiră,
de Bot Eugen Iulian
o minciună ce inventează mereu jocuri din care iese căștigătoare doar ea. Victoriile ei - niște păpuși crescute în sere păpuși stricate cu zâmbet de plastic păpuși setate să facă turism pe spinările...
colaj de poezii fara nici o noima
de Florin Rusu
cuvinte de prins fluturi Nu mai era nimic. Nici albastrul acela de cer pe care-mi odihnisem cu cateva secunde inainte gandul.Visasem o plasa de prins fluturi-o plasa de cuvinte.Fluturii trebuiau sa...
Ah, nici umbra, nu-mi zăresc...
de Petrea Marian Iulian
Ochii-mi saltă răsăritul, De sub pătură de ceață - Oare-oi fi nefericitul, Trecător, prin astă viață?! Ah, nici umbra, nu mi-o văd, Printre lacrimi, însorită - E doar febra, s-o revăd, Dintre...
Banul, o umbra a fericirii
de Statescu Vlad
Lumea evoluează, dar v-ați întrebat vreodată în ce mod? Cu siguranță da. Suntem martorii unei evoluții tehnologice. În schimb asistăm neputincioși la involuția spiritului , la degradarea tuturor...
Poem zărit printre gene, precum profilul de marmoră albă-ntr-o umbră
de Marius Marian Șolea
Poem zărit printre gene, precum profilul de marmoră albă-ntr-o umbră Mă priveai din întoarcerea mersului tău cu ochii aceia tîrzii precum răsăritul așteptat cu spatele lipit de nisip. eu mai pierdut...
Umbra mea
de Toth Alexandru
Umbra mea umbla naluca Pe langa peretii inchisi Si nu am nici o scapare Sa ma strecor printre ei Precum boarea de primavara Ce patrund prin petalele ochilor mei. Umbra mea e o umbra tacuta Ce scoate...
O înșiruire de cal în alergare
de Marius Marian Șolea
O înșiruire de cal în alergare O înșiruire de cal în alergare are văzul meu de la un capăt la altul. se revarsă un izvor peste niște trepte ascunse și singur le urc, nu e nici o urmă care să ucidă...
Am o veste bună, iubite
de elis ioan
Zăceam întinsă pe iarbă de câteva ore bune și, de data asta, nu mă deranjase nici un gardian. Părea că pământul mă înghițise și din burta lui număram stelele. Voiam să nu mai aud vocea doctorului, ca...
