Poezie
Ah, nici umbra, nu-mi zăresc...
1 min lectură·
Mediu
Ochii-mi saltă răsăritul,
De sub pătură de ceață -
Oare-oi fi nefericitul,
Trecător, prin astă viață?!
Ah, nici umbra, nu mi-o văd,
Printre lacrimi, însorită -
E doar febra, s-o revăd,
Dintre paltini, înflorită!..
Unde-n lume, e sfârșitul,
Din tăcerea despărțirii?
Nu-mi mai vine ciripitul
Prin durerea amintirii!..
Nici o umbră, nu-mi revine,
Să mă strângă într-o moarte
Ca și-o cobră, lângă mine,
Alungând singurătate...
Stă acolo, printre paltini,
Ciripind, prin lumea sa -
N-o mai văd, cuprins de patimi...
Sunt doar eu... și umbra mea...
O, voi, dați-mi infinitul,
Să mă șterg din univers!
În șuvoi, să-mi trag sfârșitul,
Făr' de rimă, făr' de vers...
Ah, nici umbra, nu-mi zăresc...
Și ce mai sunt, fără de ea?!
ˆTh3Mirr0r
00799
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Ah, nici umbra, nu-mi zăresc....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14040942/ah-nici-umbra-nu-mi-zarescComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.