eu sunt poezia mea.sub nici o alta forma nu ma veti putea descoperi decat prin versurile mele. nu sunt nici axioama, nici religie, nici print...sunt eu, poet al acestor versuri scurte.iar cel care ma iubeste, as vrea sa-i strang mana...
e prea tarziu,
pana si timpul gaseste un alt hotar,
eu stau cu picioarele atarnand
la capatul lumii
si privesc cum ploaia
imi umple ochii de lacrimi.
dincolo e un curcubeu
si un sfinx.
ma odihnesc la marginea universului
durerea mi-o pun intr-o scoica
din marea cea moarta
si iti spun
eu sunt ceea ce nimeni nu a fost
imi calc in picioare drumul,
imi calc in picioare
din Ithaca apare un vis si o boala incurabila
ranile s-au adancit
nici eu nu mai sunt ca in panza ta Penelopa!
aici nu sta nimeni
doar douazeci de ani de asteptare.
mi-am ascuns mainile
ca sa nu-mi gasesc trupul
privirea se crapa si e iar cum a fost
imi adun pasii sub radacina
unui mar ca toti ceilalti,
fara un nume...
e greu sa-mi amintesc un moment de viata
chipul meu se adâncește si mai mult
in nisipul clepsidrei.
gandul e acum distanta dintre intrebare si raspuns
si e atat de greu sa devii filosof
in
OH