"Nerăpirea Janei" – 88 rezultate
0.01 secundeMeilisearchNerăpirea Janei
de Ionuț Georgescu
În tinerețe lui Ilie îi plăcea să fure miresele la nunți avea o căruță cu obada de fier la roată și o iapă chioară îi spunea Sura și o pișca blând cu fișca de la bici numai la deal țambalagiul anunța...
sub fustele tale amărui
de Ștefan Petrea
sub fustele tale amărui se duc războaie de cretă pe tabla colosalului întuneric al nerăpirii virtuții când femeile ușoare își leapădă și ultima fărâmă de miez a Oului de înger din zidirea potecii
Sonet XXXVIII
de Ovidiu Oana
E prima dintre toate, de Creator aleasă Să-mbrace nerodirea născută-n sfânta taină La ceasul zilei șase ea fost-a Evei haină, Acea de șarpe dată Adamului mireasă. Pentru eroii luptei s-a preschimbat...
Poarta către nicăieri
de Vasile Munteanu
când trupul se îndoaie sub povara zilei adorm în poezie, într-o singură poezie odihna este hrana unei singure poezii nehrănirea celoralate ușa către nebunie inima sfârtecată în patru rime cardinale...
070
de Vasile Munteanu
zadarnic mă spăl dimineața pe ochi cu rivanol și cu apă oxigenată mizeria lumii e o crustă de piatră precum găinațul porumbeilor pe statuie; inutil îmi curăț dinții cu cea mai scumpă și mai la modă...
Inger
de Elissej Hg
Am prins o mână deasupra umărului meu drept O era atât de caldă și de benevolă în atingere Încât nici nu-i simțeam greutatea sau necăjirea… Eram alinat încălzit fericit și iubit ca niciodată. Poate...
nu știu, femeie...
de Alexandru Gheție
nu știu iubito câte secunde sar între noi câte ape înoată adânc iubito prin noi câte pământuri curg din pământ iubito nu știu câte nopți își culeg lumina din umbra ta câte căpițe de noi rămân la...
Râvnire
de Valeriu Cușner
Încet tu prinzi contur în disperarea serii când pescărușii jalnici mă sfâșie din zbor, când vântul dinspre ghioluri îmi înconvoaie merii, răpuși de nerodirea de care am să mor. Te văd călcând pe...
Din jurnalul unei zile ( amurg în deșert)
de bisog
pe această întindere de nisip arsă de soare îți voi așterne la picioare amurgul unui suflet bântuit ce n-a înțeles logica pustiului, nebunia... nisipurile iși plâng deseori nerodirea... să fie...
îndemn veninos
de Ștefan Petrea
când Dumnezeu a spus despre Lumină era o nefiire-n toate cele apoi făceam cafeaua la surcele mușcând din Măr, că are vitamină și alungați din raiurile-acele Pământul ne-a primit în robă lină cu el...
Evantaie-n simbioză
de Lorena Craia
Decid ca două lacrimi să îmi transform în perle, Singurătatea, poate, s-o învelesc mătase, Din negrăirea toată să cânte numai mierle Și-n lipsa primenirii, să fiu crâng de foioase. Apoi să las din...
Titluri
de Ștefan Petrea
piatră de clipă în șlefuirea apei de timp locuirea la statuie-i a nu făptui în coaja tăcerii e miezul mormânt viața crește înăuntrul eternului spre netopirea aripilor existența zboară dedesubt iubind...
În interiorul cetății trec umbre
de Dragoș Vișan
Un poem sapiențial marca Teodor Dume: "Când umbrele trec strada". A cunoaște pe mulți înseamnă a te bucura și a te întrista la regăsirea / negăsirea lor. Oamenii se mai schimbă în viață. Puținii...
minimă
de Ștefan Petrea
aplaud lacrimi cu pleoapele pe răni te duc durerii mai departe puroiază sfertul academic de ceas aşteptări şi după asta vii dezvelită de meninge creierul tău gol e un cum a sutra doar pe pământ este...
Am uitat...
de Andrei Dumitrescu
Am uitat cum e să vorbesti... Acum urlu, Cum e să zâmbesti... acum râd în hohote, cum e să iubesti... acum ascult razele lunii prăvălindu-se în ropote, cum e să dansezi... Acum țopăi ca un maimuțoi...
A fost odata ca niciodata...
de Sorin Olariu
a fost odată ca niciodată... a fost pe vremea aceea când zeii nu revărsaseră încă peste oameni ideea... a fost odată ca niciodată... a fost odată un om care umbla zi de zi printre sâmburii de taină...
S o n e t 5 0
de Adrian Munteanu
Gust și ating, miros și-aud venirea Atâtor semne în străfund rotite. Fac și desfac înlănțuiri sortite, Dar nu-mi anunț din halta mea pornirea. Se-ntâmplă tot, dar patimi istovite Ademenesc în mine...
Zile de post
de Vasile Munteanu
mi-e dor de ploaia care n-a căzut mi-e somn de ploile pe care le-am băut și de credința-n mine mi-e sfârșit de umbrele pe care nu le-am săvârșit în locurile-n care au cântat toți lăutarii în care...
patron și proletar
de Vasile Munteanu
sunt proletarul mult prea albului delir îmi câștig existența cu versuri de normare mă îmbâcsește noaptea halate de hârtie iar muchiile orei mă rup din calendare pontez luciditatea în arbori de cafea...
A. B. C. ...
de George Florin Cozma
A. Totul, totul se termină cu începutul. De mult. Soarele și (cred?) moartea. și celelalte dureri. Doar tu ești așa, nesfârșită, nicicând și nicicum străbătând stricta această prelimitare, iubito....