"N-avem timp să iubim" – 21105 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAnca Anitei
Faceti-va timp sa cititi aceste minunate randuri... Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!! Am invatat ca...
16 poezii, 0 proze
Francisco de Quevedo
Francisco Gómez de Quevedo y Santibáñez Villegas (Francisco de Quevedo) (n. 14 septembrie 1580, Madrid - d. 8 septembrie 1645, Villanueva de los Infantes, Ciudad Real) a fost un scriitor aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Născut într-o familie aparținând micii nobilimi (originare din Cantabria), copilăria lui Quevedo s-a petrecut la Curte, înconjurat de nobili și alte persoane importante, deoarece părinții săi dețineau funcții importante în palat. Tatăl său, Francisco Gómez de Quevedo, era secretarul prințesei Maria, soția lui Maximilian de Germania, în timp ce mama sa, María de Santibáñez, era servitoarea de încredere a reginei. Quevedo, deși supradotat, avea mai multe defecte fizice care aveau să-i influențeze viața și opera : avea picioarele strâmbe și mergea șchiop, era supraponderal și cu grave probleme de vedere. Rămas orfan la șase ani, s-a refugiat în cărți la Colegiul Imperial al Companiei lui Iisus din Madrid. În 1596 se înscrie la Universitatea...
2 poezii, 0 proze
Charles-Pierre Baudelaire
Charles Baudelaire a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal (Florile răului"). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu. 1821: Se naște la Paris, Charles Baudelaire. 1827: Moare tatăl său, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât mama. 1828: Văduva Baudelaire se recăsătorește cu comandantul de batalion Aupick, un strălucit militar și diplomat. 1832-1835: Perioada de studii în Lyon, în garnizoana in care colonelul Aupick l-a trimis. 1836-1840: Perioadă de studii la Paris, încheiate cu un bacalaureat. În acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, atunci sediul artiștilor din Paris, unde s-a îndatorat peste măsură. Îi întâlnește pe de Nerval și Balzac. Se crede că tot...
233 poezii, 0 proze
Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat cel mai mare prozator român din toate timpurile, fiind supranumit Ceahlăul literaturii române. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. Urmează gimnaziul "Alecu Donici" la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu, în 1896, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază dreptul. Debutează în revista bucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz. Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece...
6 poezii, 0 proze
Jaroslav Seifert
Jaroslav Seifert (n. 23 septembrie 1901, Praga - d. 10 ianuarie 1986, Praga) este un scriitor, poet și jurnalist ceh, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1984. S-a născut odată cu secolul 20, iar opera sa este reprezentativă pentru acest secol marcat de războaie pustiitoare și elanuri reînviate, de regimuri totalitare și mișcări de rezistență, de răsturnări politice ce au schimbat fața lumii. Jaroslav Seifert intră de tânăr în Partidul comunist cehoslovac: editează jurnale (Rovnost, Srsatec, Reflektor), pune bazele mișcării artistice Devìtsill și, la numai 20 de ani, încredințează tiparului prima sa culegere de poeme. ,,El este în poezie - se scria la debutul său - cam ce a fost în pictură vameșul Rousseau". În scurt timp devine unul din liderii avangardei cehoslovace. Nu peste mult, însă, această calitate avea să-i fie contestată, ca urmare a excluderii sale din partid, după ce semnase un manifest împotriva tendințelor de bolșevizare a Partidului comunist cehoslovac....
1 poezii, 0 proze
Traian T. Coșovei
Traian T. Coșovei (n. 28 noiembrie 1954) este un poet român aparținând generației literare 80. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. La 4 ani știa deja să citească și debuta artistic dictând poeme musafirilor săi. Fire temperamentală, nonconformistă și puțin cam impulsivă, devine în scurt timp cunoscut pentru caracterul său. Odată cu intrarea la școală, își schimbă și preocupările, orientându-se către construcția de navete spațiale în podul casei, din resturi de televizoare și frigidere. Acest elan creator dispare în momentul intervenției locatarilor, îngrijorați de ascensiunea foarte gălăgioasa a micului astronaut. Totuși, reușește să se consoleze împreună cu prietenii tăind cablurile antenelor TV și aducând astfel pentru o săptămână liniștea absolută în casele vecinilor. Marcat puternic de separarea părinților, pe când avea 12 ani, găsește remediul citind foarte mult și devenind un client permanent al Librăriei Sadoveanu din București. Aici se interesează de scriitori...
33 poezii, 0 proze
Oskar Pastior
Oskar Pastior (n. 20 octombrie 1927, Sibiu, județul Sibiu - d. 4 octombrie 2006, Frankfurt pe Main, Germania) a fost un scriitor de limba germană sas din România. Tatăl său a fost profesor de desen. În ianuarie 1945, pe când avea vârsta de 17 ani, a fost deportat în Uniunea Sovietică, alături de majoritarea cetățenilor români de etnie germană, bărbați cu vârstele cuprinse între 17 și 45 de ani și femei cu vârste între 18 și 35 de ani. Acolo a supraviețuit mulțumită dispecerului, căruia i s-a făcut milă de băiatul slăbuț și înfometat, și nu l-a repartizat să muncească în mina de cărbuni, ci la un colhoz. Aici a muncit până în anul 1949, când i s-a permis să se întoarcă acasă. A scris poezii și în lagăr pe hârtie din saci de ciment. Întors acasă, și-a câștigat întîi existența cu munci ocazionale (făcea cofraje pentru turnat betoane, apoi tehnician în construcții) timp în care a urmat liceul la fără frecvență și a luat bacalaureatul, după care și-a făcut stagiul militar într-o unitate de...
2 poezii, 0 proze
George Meniuc
George Meniuc (n. 20 mai 1918, Chișinău - d. 8 februarie 1987) a fost un poet, scriitor și traducător din Republica Moldova. A debutat în 1934 în revista societății \"M. Eminescu\" din Chișinău, precum și în revista \"Pagini basarabene\". A absolvit liceul \"M.Eminescu\" din Chișinău în 1937, după care și-a continuat studiile la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filozofie (1937-1940), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Petre P. Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian și pe alții. A debutat în volum în București, în anul 1939, cu placheta de versuri Interior cosmic, urmată în 1940 de volumul de eseuri Imaginea în artă. În 1940, după absolvirea facultății, George Meniuc s-a reîntors la Chișinău, pas pe care avea să-l regrete, peste ani. Timp de peste doi ani și jumătate, George Meniuc s-a aflat în funcția de redactor-șef a revistei Nistru organ al Uniunii Scriitorilor, perioadă în care au apărut 33 de numere. Abia în 1969 îi este reconsiderată poezia din...
11 poezii, 0 proze
Voltaire (François-Marie Arouet)
Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez. Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici și-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților, ce se desfășurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist și francmason, Voltaire a...
10 poezii, 0 proze
Adi Craciun
nascut. crescut. educat. ntz ntz ntz - ceva n-a mers:). m-am nascut (multumesc mama). ma cresc. ma educ. :). am si aripi. substanta substanta substanta ... dar e circular ... dar e nesfarsit ... deci pierzi, nu? pe scut sub scut - astea-s mofturi de doi bani. noi n-avem scut.
11 poezii, 0 proze
N-avem timp să iubim
de Nicoleta Tase
N-avem timp să iubim Între două tramvaie Ruginite sub ploaie Mână-ntinsă să fim Piază rea ciumăfaie I-auzim îi zărim Între două tramvaie N-avem timp să iubim Soartă prinsă în straie Înspre umbră...
Tot încercând să fim păsări
de Dumitru Mălin
în plină lună mai s-a istovit soarele s-a urâțit precum singurătatea unei fântâni din care nimeni n-a mai băut demult apă florile-n pomi se apropie și se îndepărtează una de alta de parcă am fi noi...
Într-un alt mâine
de Florentina-Loredana Dalian
Până mai ieri, ploua cu trandafiri, azi doar vreo frunză îngălbenită se mai conformează legii gravitației. Trecătorii își surâd convențional, ca la o paradă de suflete. Toamna aceasta se poartă...
Stivuitorii de umbre
de Maria Elena Chindea
ne sare timpul din picioare prea largă e căputa antecamera inimii înșiră pe sfoară pustiul tranșeele prea dese ne strică festinul între bordură și mlaștina privirii luăm cu asalt cuptorul perpelim...
privind în jur
de sorina petrescu
În ritmuri alerte trec ani peste noi Și nu ne dăm seama când viața apune, Dorim tot mai mult, suntem plini de nevoi, Visăm așteptând idei să ne-ndrume. Oricât am avea nu ne pare destul Când viața...
Oare tu ești?
de Adrian N. Pleșcãu
Oare tu ești fata care, în sfârșit, o întâlnesc? E aievea chipul tău, la care de mult tânjesc? Tu ești?! Că de-atâta vreme, zău așa, închipuie-ți, M-am resemnat tânjind cu dorul la caii verzi de pe...
Eternitate
de Marinescu Victor
Da am ridicat pământul deasupra noastră moștenind cerul cu un testament de 10 porunci ne sunt părinții singuri dincolo de idealurile crescute-n genunchi de nație sângerândă am uitat să ridicăm...
în numele tatălui al mamei și-al fiului
de emilian valeriu pal
tatăl nostru care ai fost în ceruri astăzi nu am nimic să-ți spun golul din mine e și el un fel de cer dar nu asta te interesează nu am nimic să-ți spun nu-mi cer iertare nu-mi pare rău mă simt doar...
Suntem fiii neputintei
de VLAICU AUREL LAURENTIU
Suntem fiii neputintei Suntem fiii neputintei Si-a-ntrebarilor rostite Care nu primesc raspunsuri Fiindca-s vechi si ruginite. Suntem prinsi ca-ntr-o capcana Stam la stop,nu-i loc deloc Cand se face...
irresistible - Nuta Istrate Gangan
de Claudia Minela Petre
Într-o lume internaută, avidă după faimă, scriitorul român se pierde în mulțime, bate pasul pe loc în ,,abis și neant” scriind despre ce ar crede el că dă bine, nu despre ceea ce simte, încercând...
