George Meniuc

... Trenul se puse în mișcare, contemplam din cupeu Cum aleargă înapoi: halte, poduri, salcâmi. Alergam și eu, ca stâlpii de telegraf,

Un corn de brumă, fruntea, prin ploaia mâinilor, Se-ntreabă tulburată: ne cheamă iarăși zarea? Tu o mângâi mereu și-n stepă n-auzi zvonul, Și-mi

Stepa mea! În depărtarea de zăpadă Vântul își doinește viața lui nomadă. A-noptat adânc. Câmpia pare moartă Numai dragii mei salcâmi oftează-n

În Hiva Oa, pe țărmu-i lăut în mirodenii, Am o colibă-n care vopselile îmi țin. Te zămislesc, femeie, dospită din vedenii, La margine de mare, pe

Închid ochii. Vom trece prin stepa Ocârmuită de regele morților. În depărtarea mahrămilor grele de fir Scrâșnește lupul încătușat. Unde să mân?

Singurătatea Ierbii am auzit-o. Hotarul ei Înșfacă de păr sonora pădure din Văi. Atâta surâs! S-a căznit, razelor s-a deschis. Zgomotoase Văi:

Imprudent am pus culorile în morișcă Și le-am învârtit, Le-am învârtit până la alb. S-au dus de-a valma anii, Amintirile, visele Într-un tărâm

De când m-am născut pe lume Trebuia să aleg între Da și Nu, Și-l acceptam cu regret pe Nu Tocmai când vroiam pe Da. Ca să nu mă pierd în

Hai, soare, să te prind în oglinjoară! Striga băiatul alergând prin șes. Și eu, în mreaja mea de la răstoace! Râdea pescarul cu luleaua-n

Topit în măști, din sonor în sonor, Bucurat Amurg, și singur al toamnei, Sufletul meu, pânză de corabie în soare, Este marele pirat al acestui

Strâns în cătușe, - acordul plutit și blânda sară C-o stea, cleștarul apei crestează-ncet, scalar. Scumpesc grădina toată și-n mine-ntâia