"N-am cum..." – 21108 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
MAmotorga alin
cu ce sa incep?da ,cum am inceput sa scriu poezii.am inceput din joaca,prostindu-ma cu altii colegi de clasa,facand biza in versuri uni de altii.asa am inceput sa scriu si asta se intampla prin generala.am continuat sa scriu,caiet dupa caiet,nimeni nu stia de pasiunea asta a mea pt ca n-am vrut sa se stie,era secretul meu.le-am scris ca pe un jurnal si asa au si ramas pana in ziua de azi.ce o sa public pe site-ul asta nu-s decat fragmente fiindca m-am lasat de poezie. uneori mai scriu din plictiseala... e ca un joc... daca tot cititi lasati va rog si un comentariu.vreau sa vad daca am ceva de imbunatatit la poeziile publicate aici.
9 poezii, 0 proze
Felicia Mariana Orban
"Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu! Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creștin, Si n-am rămas decât..." Cea care sunt!... Mai concret: Numele meu este, așa cum scrie in caseta de sus, Felicia Mariana Orban. Data nașteri: 7 februarie 1978. 1993 – 1997 Liceul Teoretic "Al. I Cuza" – Ploiești (profilul Chimie – Biologie) 1998 – 2002 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "Spiru Haret" București, specializarea Engleză – Germană. Momentan… visătoare. În viitorul apropiat… profesoară. Mai târziu… time will tell! După cum se vede, n-ar fi prea multe de spus despre mine. Cum am început să scriu: îmi aduc vag aminte că am scris câteva poezii prin clasele primare (parca erau despre mama…), dar la modul serios am început să scriu în liceu. O părere negativă m-a făcut însă să renunț la un moment dat și am reînceput să scriu acum un an și trei luni, adică prin februarie...
91 poezii, 0 proze
NIMENI
N-am, vreau sa dispar, sa, ma retrag de aici, de peste tot...Cum procedez? Nu este activa comanda sterge.Poate revin altcandva...
74 poezii, 0 proze
FPFlorina-Mihaela Pascan
m-am nascut in '86,am mers la scoala la 6 ani,in timpul liceului l-am vazut prima data,n-am intrat la zi la facultate pentru ca ma gandeam cum sa fiu in aceeasi sala cu cel de care ma indragostisem si de care aveam sa ma indragostesc din nou in ianuarie 2007.
11 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
BBogdan
m-am nascut la bucuresti, in sectorul 4, intr-o noapte, in zodia lunii; din perioada gradinitei imi aduc aminte de cateva momente antologice, pe care n-o sa le dezvalui aici, pentru ca imi sunt mult prea intime; am terminat si generala nr.1; aceasta scoala si-a imprimat amprenta asupra mea; inca o mai port; n-am luat niciodata premiul intai; n-am avut niciodata 10 pe linie; s-ar putea intelege de aici ca sunt un frustrat; nu e adevarat:);urasc hartiile pe care scrie diploma sau mentiune; liceul mi-a cladit personalitatea si mi-a ilustrat imaginea lumii din timpurile alea, care din pacate inca mai exista; invataturile din cei patru ani au fost putine si in acelasi timp multe:am invatat o groaza de lucruri pe care nu le-as fi invatat fara "ajutorul" liceului; n-am luat niciodata premiul intai sau nota 10; n-am participat la olimpiade sau la alte concursuri nationale; n-am fost in tabere sau in alte chestii de genul asta; insa mai mult ca orice, paradoxal, liceul m-a marcat; cum anume nu...
4 poezii, 0 proze
SMSinica Vranceanu Moinesti
23 de ani... si inca n-am murit, 24 de ani... si inca n-am murit, 25 de ani... si totusi n-am murit... probabil ca sunt nemuritor! 27 de ani ... oare sunt nemuritor! 27 de ani si jumatate... M-am casatorit... Cum era cu nemurirea? Aproape 28 de ani... astept un copil! Am devenit nemuritor!!! 29 de ani... copilul nu mai este... Cui dracu' ii trebuie nemurirea? 31 de ani. De ce? 32 de ani. Ceilalti... din ce in ce mai mult ceilalti.
12 poezii, 0 proze
OCOtilia Cazimir
Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută și ca autoarea unor versuri pentru copii. Acest pseudonim i-a fost ales de către scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume după cum spune: "Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viață - fetița cu care am stat în bancă în clasa primară - era proastă, grasă și buboasă...". Era cel de-al cincilea copil al învățătorului Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul natal și a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale și universitare la Iași, oraș în care și-a petrecut întreaga viață. A debutat în anul 1912 în revistă "Viața românească", în care își va...
26 poezii, 0 proze
EBEmilian Ilarion Bodea
Bodea Emilian Ilarion. Sunt născut în 08 august 1980 la Baia -Mare. Am absolvit Management și Tehnologie - Universitatea Politehnică Timișoara. Încă din primii ani mei ani de adolescență eram preocupat de posibilitățile unei perspective. Astfel am realizat că viitorul se poate construi foarte ușor pe unele compromisuri, dar n-aș mai fi fost eu. Am ales o cale mai puțin sclipitoare, așa am aflat mai multe despre demnitate. N-am ales un profil uman, jurnalistic, avocățesc (de și puteam) pentru a-mi păstra liniștea și o oarecare curățire ce-o așteptam. Însă obișnuiesc să fiu autodidact. De multă vreme îmi dădusem seama că mi se potrivesc din ce în ce mai mult cuvintele :``Noi doi suntem la fel. Nici ca alți oameni, nici ca alte păsări`` - film Paulie. Așa am început să simt cum sensul vieții mele este o pasiunea pentru poezie, poate un sens prea trist uneori, dar destul. Am publicat în revista ``Singur``...
8 poezii, 0 proze
florian abel
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum ca viata a mers inainte, ca lumea exista, traieste si scrie, chiar si fara mine, deci, se poate! -Executat tot felul de munci, de la cele de jos pana la cele si mai de jos, in afara de cele pentru care am fost calificat. Evolutia spiritual-politica: -'62 - '89, mai nimic, descoperit poezia, certitudini mare viitor, speriat, fugit. - '89 - sperat - '90 - '92, vazut sarle functii conducere, dezamagit - '92 - '96, scarbit - '96 - '2000 - scarbit in continuare - '2004 - renuntat a mai spera, rezumat la a-njura - '2008 - descoperit Agonia, redescoperit scrisul abelflorian@yahoo.com mess: cronopy_fi
188 poezii, 0 proze
N-am cum...
de grinczveig daniel cosmin
N-am cum să mă trezesc din visul de amor, Să fiu un pământean cu frică de ispită; Cu dragostea ce-mi dai, mă cred nemuritor Și simt că pot să zbor cu-o aripă rănită. Nu vreau să pierd acum, ce-am...
N-am cum să știu
de Radu Macovei
Ai cautat în mine, dar n-ai găsit nimic Și asta nu pentru ca nu era nimic de găsit Ci pentru că ai greșit, Pentru că ai gresit! Ai greșit atunci Când ai cautat ceva Ceva din cel ce a fost înaintea...
n-am cum să uit
de George Pașa
până aici totul se așezase fără teamă de unități pierdute măsurătorile se fac și azi de la distanță accidentul din cremenea sensului parcările imposibile pe același teren viran spațiul dintre tine și...
habar n-am cum s-a întâmplat
de ioana negoescu
habar n-am cum s-a întâmplat. mă gândesc că am provocat soarta. că am făcut prea multe salturi periculoase. că am înghițit prea mult foc prea multe sedative prea multă viață. nu știu. nu-mi amintesc....
Si daca n-am cum...
de Ana Cîrlan
Si daca n-am cum...de tine sa uit... Si daca totul e doar ca un sarut? Asteapta-ma sa mai cresc,asteapta-ma sa pot sa iubesc Si daca n-am cum sa dau totul la o parte...ca in fum Si daca e totul...
învăluit într-un grena de Don Juan Iorgovan n-am cum să-l contrazic pe J. Rousset
de Dragoș Vișan
26 iunie 2010 din cartierul vechi și mereu tânăr al Marelui nostru Oraș Micul Paris îți cumpăr o carte după ce-am văzut prima piesă de teatru-n Capitală ocupând cu japca o lojă ca să fim mai aproape...
Am&n-am
de Miclăuș Silvestru
cât de mult să am cum știu că toate-s vremelnice la fel de bine pot spune n-am chiar nimic „di fapt... cui îi pasî di am ori di n-am?” tot aurul din lume să-mi fie sub călcâie nu aș putea demonstra...
habar n-am 1
de Daniel Marian
casa din povestiri dintâi habar n-am cum e umbra astfel sunt treaz sunt cum necum știai nu știai și ea la urmă cu minte și trup ca focul
N-am înțeles nimic
de Marius Chindris
N-am înțeles nimic Din viața mea și nici măcar A celorlalți din jur ce scriu Cu diacritice ori fără Poveștile lor intraductibile Cu iz de mucegai și lene Cu acul pe colțul ochiului Sau pe vreo...
Am uitat să mă uit înainte să uit…și n-am mai uitat…
de Ciprian Ciuciu
Apare o goangă. Mă uit la ea. Se uită la mine. Îi place. Și mie îmi place, recunosc. Ne uităm unul la altul, ca și cum nu ar mai fi nimic în încăpere, nimeni. Chiar e nimic. E neagră. Mi se pare...