învăluit într-un grena de Don Juan Iorgovan n-am cum să-l contrazic pe J. Rousset

26 iunie 2010

din cartierul vechi și mereu tânăr

al Marelui nostru Oraș Micul Paris îți cumpăr o carte

după ce-am văzut prima piesă de teatru-n Capitală

ocupând cu japca o lojă ca să fim mai aproape de Fl. Zamfirescu și I. Mazanitis

în rolurile lui Don Juan și cel al Elvirei

la spectacolul “Ultima femeie a seòorului Juan”

de Leonid Juhovițki

cu regia și luptele scenice ale lui Vladimir Granov –

cartea asta-i o altă bucurie doar pentru tine

Iubito_Una cea mai frumoasă femeie

de care nu mă voi lăsa nicicând

cartea lui Valentin Nicolau “Mai jos de Figueras”

lectureaz-o-n taina ce-i vine din librăria Nemirei

*****

“Seòor Juan’s last woman” by Leonid Juhovițchi (with an alternative interpretation of the essay “The Myth of Don Juan”):

„The Don Juan we question today is the man of endless desire and excessive pleasure.”

și eu sunt dependent numai de tine Iubito_Una precum Zamfirescu

actor normal îndrăgostit până-n creștet frumos și nebun ca Juan

ce ne-a incitat atât de mult ridicând sala în picioare

prin jocul său de Zoro căruia-i semăn… la nasul meu de Cyrano

sau prin vorbele șoptite Conchitei încă din primul său act (neconsumat)

după perdea în microfon

amplificându-și declarația recitată cu sărutări la urechea ei

ori din al doilea act

(consumat)

după coit când ea-i felicitată de Elvira –

soția sa ce-l regăsise după două decenii de-absență –

soția modern iertătoare ce nu i-a străpuns decât merele din coș

cu stiletul mândriei ultragiate

ți-aduci aminte că în satul fântânii părăsite și-al hanului morții

unde apare Don Juan cu-ai săi cincizeci de ani (în)trecuți

de-atâtea glorii circula deja faima virilității sale

Conchita o cultiva sfânt precum toate nubilele Spaniei

iubitul ei bard țăran Mico la fel credea că va da nas în nas cu el

și va deveni un genial scriitor – viitorul dramaturg Tirso de Molina

când a văzut-o întâia dată Juan a fost rugat de ea

s-o mângâie s-o strângă să-i rupă fructe direct din carnea tare

superstiția era chiar o lege

Conchita știa că el e Zburătorul lumii ce-i poate da farmec întreit

dacă ajunge-n patul său – prima noapte-i jertfită stăpânului Amor –

însă actorul Zamfirescu-i maestru

Conchita (sau rolul ei asumat de Katia Pascariu) își strânge ochii

se vrea acum (nu în alt timp de către altcineva) dezvirginată

însă nu primește de la Zburător decât o mângâiere de fulger timid

înăbușit acordat pe sub braț pe obrazul ei imediat depărtat

pe semne că nu mai credea(m) să-(mă)ntâlnească femeia

“But beyond the seducer there is another Don Juan, the refractor, the transgressor, the one who though sinful and delinquent tries to insolently break all norms and laws.”

Conchita dansează ca tine Iubito_Una

Conchita ești tu – Ultima_Una mea aventură

Totala_Una dispensă ce mi-a fost dată înaintea aruncării-n fântână

de către Executorul Interpolului de moravuri

(în interpretarea fulminantă și iezuită a lui Ionel Mihăilescu)

“From this deviant character, the romanticism created the outlaw, the glorious revolutionary, while our age celebrates in Don Juan either the marginal representative of a class that rejects his values or the opponent, the man of refusal in a society where he can not find his place anylonger.”

Juan (alias Zamfirescu) îți replică Conchito

că nu iubirea patimei ai așteptat-o

ci iubirea tandreței deplin împărtășite de noi doi

eu “semăn cu Voievodul Þiganilor” – bine mi-a zis-o Marin Mincu

înainte cu două săptâmâni de-a fi vizitat de Executor

și abia acum când termin romanul știu că sunt Iorgovanul tău rătăcitor

cu aer de spaniol ori de băștinaș sud-argentinian

patul prenupțial

pe care mi l-ai pregătit

e făcut de tine Iubito_Una

din iarbă crud colorată

și acoperit de mâna ta pricepută

cu mantia mea înșeptit împletită

c-un grena de Don Juan

îmbătrânit canonit și căinit de toți până să te cunosc