"Mi-e sufletul pustiu" – 20793 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
TBTatiana Bîrsa
BIOGRAFIE Cerul ma sculptase din țărână dăruindu-mi existența Și transpunând-o pe pământ și-a lăsat în ea prezența. Născută printre "ei", știu bine...mi-e sufletul în căutare... Mereu între azi și mâine, sunt vise, așteptări și contemplare. Cu trupul printre oameni, cu gândul rar pe-aici... Eu am schițat istorii, am strâns fragmente mici... Și am pictat tablouri, și am trăit printre eroi, Inventând o altă gamă...de iubiri, trăiri ,culori. De-am învăat să pot să cred în adevăr și bine E pentru că privind la cer am căutat cerul în mine Și dacă azi mai pot distinge pământul de ceresc E pentru că încă învăț: să pot, să lupt și să trăiesc! (Tatiana Bîrsa)
4 poezii, 0 proze
Sânziana Dobrovicescu
24. iunie. 1994 Inca eleva la Liceul de Muzica "Dinu Lipatti", Bucuresti...Practic arta din pasiune, si pasiunea din suflet, pentru ca sufletul e ceva necunoscut. Viitorul mi-l rezerva doar clipa, si clipa intarzie sa apara...deci traiesc in incertul absolut. Nu mi-e rusie sa spun: eu sunt Sanziana, chiar daca momentul nu mi-a definitivat acest nume.
5 poezii, 0 proze
ALAnolia Lorei
Adevărata mea cunoaștere e SUFLETUL și nu grămada encefalică compusă din spuse de alții sau lucruri citite, învățate pederost! ...am obosit să-mi hrănesc creierul,scurgîndu-mi sufletul,dar sper că pînă la urmă cel dintîi nu-l va lăsa pe celălalt să moară și va avea grijă de mîntuirea lui. Născută în Republica Moldova, anul 1989,ziua-13 iunie. Am început să scriu pentru a-mi elibera trupul de focul gîndurilor, ce se zbat în mine și-și cer eliberarea--ca niște roiuri de "păsări negre". Nu am o pregătire "profesională".Scriu așa cum simt și ce simt. Incepind cu sf. anului 2009, poeziile mele mai sunt publicate si-n revista "Roua stelară", multumesc realizatorilor ei, căci e o punte necesară tineretului de aici,peste hazardul societații de azi. (Nu fac artă din cuvinte... transmit mesaje... recepționate din aburii naturii, încălziți de ani... veacuri.)
48 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
DCDiaconescu Marius Catalin
Am terminat liceul în 1987 și Literele la Universitatea din București, în 2002. În 1990 am făcut corectură la unul din primele ziare cu adevărat libere - Observator (București). Am încercat diferite joburi, mai ales în studenție, chiar și o afacere proprie și mi-au trebuit 5 ani ca să mă conving că nu sunt acela care să facă sau să agonisească bani. După 2000 am oscilat între munca la catedră (profesor de română și franceză) și jurnalistică. În prezent sunt redactor la ziarul ialomițean Impact. Din când în când mai „măzgălesc“ câte ceva, mai mult de sufletul meu. Nu mi-e foame de titluri și glorie.
24 poezii, 0 proze
BABarbu Mihaela Andreea
Intr-o lume stapanita doar de egoism,de incertitudini de materialism si superficialitate s-a nascut un copil,un lastar care avea sa creasca frumos si puternic...care voia sa rodeasca fruct ales desi se nascuse din spini,avea speranta si determinare rabdare sa astepte primavara si vara existentei sale!Timpul a trecut greu,cu vant si ploi,umbrit din toate partile,ma zbat sa ajung la lumina,sa infloresc si sa demonstrez tuturor ca simtamintele pure din sufletul uman sunt nestemate nepretuite,asta-mi e averea!Desi deznadejdea,nesiguranta,eliberarea prin abandon ma apasa,de fiecare data o sa las in urma o samanta salvatoare si o sa renasc precum Phoenix din propria mea cenusa... Sunt poate,doar un copil maturizat inainte de vreme...
10 poezii, 0 proze
DADanila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
FNFoias Nicoleta
Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu altfel decat ceilalti , sa fac ceva nebunesc si nemaivazut , sa imi las sufletul sa exalte si sa-mi domolesc pasiunea prin ratiune . Traim unii langa altii si avem impresia ca ne stim pe dinafara, dar de fapt fiecare dintre noi e un strain . Cu toate ca odata destainuite , gandurile isi pierd esenta si devin banalitati , m-am gandit totusi ca intr-un colt de lume exista poate o singura persoana , care trecand peste cuvinte va intelege ce vreau sa spun . OM SINGUR , ai grija de tine !!!
4 poezii, 0 proze
Mi-e sufletul pustiu
de Ioan Ghip
Mi-e sufletul pustiu si-mi este dor De linistea padurii, de izvoare Sa n-aud galagia omeneasca Sa-mi pun in loc de perina o iasca Si sa ascult in somnul meu, usor Cum vine caprioara la izvor Gustand...
Mi-e sufletul pustiu
de Ioan Ghip
Mi-e sufletul pustiu Mi-e sufletul pustiu și-mi este dor De liniștea păduri, de izvor Să n-aud gălăgia omenească Să-mi pun în loc de perină o iască Și să ascult în somnul meu, ușor Cum vine căprioara...
SCRIE-MI !
de GEORGE BACIU
Sunt trist și abătut de peste două zile, Aștept cu nerăbdare o veste de la tine. Mi-e sufletul pustiu și mintea tulburată, Nu știu nimic de tine, ești oare supărată? Deschid calculatorul,...
O mamă! Mi-ai rămas icoană.
de Danut Gradinaru
O mamă! Mi-ai rămas icoană; sunt încă treaz, al meu ambasador când amintirile mă răscolesc în taină eu nu pot ca să dorm de al tău dor. Îmi plânge ochiul stâng și dreptul tace n-am mai văzut de mult...
DORINÞA
de Anna Bannana
Mi-e sufletul pustiu și rânced la puntea dintre-acești doi ani Ca visteria ce e goală într-un moment când toți cer bani, Ca un deșert setos și palid ce vrea să fie umezit, Ca o planetă părăsită în...
suflet de nebun ...
de Stratulat Claudiu
Mi-e sufletul pustiu, pustiu ca marea În nemiscare sub un soare orb. Mi-e sufletul amar si plin de sarea Neplânselor iubiri ce-mi sorb Din ceasul noptii ce-a aprins chemarea Întregul, tulburatul somn...
La adio
de robert
Mi-e sufletul pustiu si trist Si gandurile-mi sunt cernite, De ce se trage-n pianist Cand partiturile-s gresite? Mi-e sufletul trist si pustiu Iar asteptarile desarte, In viata mea e prea tarziu Si...
Uscaciune...
de Roxana Cioclu
Uscaciune… Mi-e sufletul pustiu Legat de ancora trecutului, Si tu, amintire esti rea ! Umbra cu mers leganat De ce-ai plecat Din viata mea ? m-am resemnat… Lasa-ma sa mai simt, Sa mai cred ceva In...
Iona
de andreea bazgau
De-o veșnicie încoace Sfâșii cu dinții burțile Balenelor ce țin captiv Sufletul, trupul, eul meu ! Vreau să ating cu degetele Conturul luminii solare ! Vreau să iau naștere, Să nu fiu prada copioasă...
SOARTA
de cernica mihaela
Cred că am lipsit când soarta s-a împărtit, Am atipit din întâmplare cu sufletul pripit La o margine de drum, s-am visat doar fum Si de-atunci tot caut iubiri prin scrum. Si acum fără vină, am rămas...