"Mantii negre" – 12033 rezultate
0.02 secundeMeilisearchMihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
DADancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
AAna-Maria
Poate talentata, poate venita de pe marte , poate doar poate , o persoana si nimic mai mult , un nimic mai mult decat nimicul si mai putin decat tot .
4 poezii, 0 proze
Trifan Adrian
Munții ar putea spune mai multe despre mine. Mult mai mult decât pot spune eu. pr0ful@yahoo.com
8 poezii, 0 proze
ATAnghelina Tiberiu
Bucurestean pierdut printre muntii cavernosi si umpluti pana la refuz cu fiinte, ridicati inca dinaintea existentei. Ma uit prea adesea in mine cautand un raspuns pentru cei din exterior, uitand mereu ca viata este doar imitatie... pentru ca asa cum a trait primul dintre oameni asa vor trai toti: cu stiinta mortii si frica neexistentei. Contact: http://tezeu.wordpress.com/ at_tezeu@yahoo.com at.tezeu@gmail.com
27 poezii, 0 proze
Gheorghe Mocanu
Nascut in muntii Vrancei. Licentiat in stiinte juridice, specializarea criminologie. Student la filozofie. Debut literar in 2004, in revista Oglinda literara cu nuvelele Somn englezesc si Cometa. In 2006 publica primul volum BORTA -roman- ciclul Din umbra muntilor, volum care obtine premiul anului 2006 al Uniunii Scriitorilor din Romania,Filiala Bacau - proza - debut. Anterior a mai obtinut trei premii la concursurile nationale de creatie literara V. Voiculescu Buzau, Dimitrie Bolintineanu - Giurgiu si Ion Creanga - Iasi. In 2007 publica volumul de proza scurta Pe ulita vantului. Primul volum, BORTA, primeste peste 18 cronici favorabile in revistele literare din tara.
1 poezii, 0 proze
Constantin Virgil Banescu
Nu cred ca nu ma pot mantui si in afara iubirii.
2 poezii, 0 proze
Maria Hirtopanu
Eu m-am nascut acolo unde si muntii canta Cand se avanta vantul prin codrii cei merei. Avea pe gene lacrimi bunica mea cea sfanta, Si aveau si muntii lacrimi pe obrajii lor de strei
1 poezii, 0 proze
VTvaleria tamas
M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.
783 poezii, 0 proze
NTNuși Tulliu
Nuși Tuliu (1872-1941) Născut în Avdela, în munții Pind, vatra culturală aromânească, a reușit să redea farmecul și drama specificității unei etnii arhetipale. A scris și romanul „Murmint fara crute”, apărut în foileton în ziarul „Ecoul Macedoniei”, rămas neadunat în volum. * Poezii, Editura Apostol Mărgărit, București, 1926 (cu poeme în dialectul aromân și traspuneri în română)
2 poezii, 0 proze
Mantii negre
de dacian grapini
Se-nveli în mantia-i neagră și muri. Îngeri negri se ridicară și-au plecat, Pe când cei albi îl învăluie și-l pătrund, Iar fața-i scăldată de lună se albește. Nimic din ce-i pământean nu-l mai mișcă,...
Bătrân
de dacian grapini
Bătrân Mă văd bătrân și mort Înconjurat de mantii negre, Iar ca tată al lor și al nimănui Zac întins Pe negrul unui catafalc. Doi ochi privesc goi Îndreptați spre cerul albastru. Cununa-mi de păr alb...
Amurg în marele oraș
de George Pașa
O pasăre cu negre pene înaltul cerului colindă, iar jaru-ncins al înserării se lasă-n marele oraș. Plutesc demoni cu mantii negre prin toropeala atmosferei și se topește întristarea în falduri roze...
CORTEGIU
de Nichita Danilov
Femei purtând vagin în loc de ochi și gură dansând-cântând prin față ne trecură și noi stăteam tăcuți tânjind la trandafiri cu ochii larg deschiși peste clădiri Fecioare albe se aplecau peste pervaz...
Poetul
de dacian grapini
Plouă-ncet pe-un ochi de jar, stins și-acoperit de spuză Iară ochiul ce se-nchide cu o pleoapă de cenușă Vede mâna tremurândă aranjând o treanță-n spate, Mâini împreunate-amnar plângând...
Compartimentul împietrit
de Cătălin Precup
Îi studiam figura adormită de madonă mortuară și avea același rimel mefistofelic ca atunci când am nimerit pe ploaia aia teribilă undeva la capătul lumii nu știam dacă e zi sau noapte iar tu cu ochii...
Mormint
de dobrescu cornelius
Mormint Pe patul de spital stau singur si pling Vreau sa ma ridic,dar trupul mi-e de plumb Privesc pe geam sa vad cum ninge afara Ascult viata-mi ce pentru mine-i grea povara Pling si pling si parca...
Preciosa și vântul
de Federico Garcia-Lorca
Luna ei de pergament sunând, Preciosa-apare pe o umedă potecă de leandri și cristale. Liniștea fără de stele tot fugind de tamburină moare unde marea-și cântă noaptea ei de pește plină. Sus, pe...
o epifanie pe zi
de Realdo Tokacs
“iubire, te-aș lua la o plimbare prin parc, să mâncăm vată de zahăr și să ne spunem povești din altă viață”, zise îngerul bătând scurt din aripi, picurându-mi o pană drept mărturie sau cadou, nu mai...
Alunecare
de Hojda Viorel
Alunecare —————————————————————————— Alerg. Și simt durere. Și merg Și mă doare. ......... O, zei bicisnici și strigoi ! Ce este soarta pentru voi? Căci sunt eu cel ce cade; oare? Și alunecă În...