"Mai rar... mai rar..." – 22153 rezultate
0.01 secundeMeilisearchFlorin Gherendi
Nu mai stiu cand am inceput sa scriu. La inceput pentru mine. Eram copil. Participam la un cenaclu, in oraselul de provincie in care m-am nascut, Tarnaveni. Apoi am inceput cu-adevarat sa scriu. Pentru mine. Pentru cativa prieteni care citeau. Am scris si 3 romane, 2 din ele SF...poate ca intr-o zi o sa le dau forma potrivita...eram inca un copil, nu? Si apoi a venit facultatea de fizica. Am participat la cateva spectacole. "Cantarea Romaniei", se spunea atunci. Am publicat cateva poezii in "Viata studenteasca"... Si apoi tacere... Am mai avut cateva rare incercari, terminate inainte de a incepe. Pana acum cativa ani. Am regasit cateva lucruri scrise de mine cu mult timp in urma, cele 3 romane, cateva poezii, si un declic s-a produs. Ce-ar fi sa incerc din nou?! Acum trec mult mai rar pe aici, de cand am regasit o pasiune mai veche, pianul...
14 poezii, 0 proze
Ovidiu Scridon
Ardelean, buletin de Bucuresti fara voia mea, prins in valul cotidian de treburi publicitare, media, marketing, etc, imi amintesc tot mai rar c-am fost fascinat cindva de muzica si poezie.
28 poezii, 0 proze
Dragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...
24 poezii, 0 proze
Ligia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
moisoaie razvan
Acum am inceput sa vad demoni in ceata Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!" Dar niciodata nu o sa renut la ea, Voi continua sa lupt pana voi ceda. O sa continui sa traiesc Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc Precum o cioara Din intunericul infinit si satanic numit. Ceata am vazut si penele unui inger doborat Caci am fost printre putinii ingeri Ce pe diavol l-au infruntat. Mi s-a parut ciudat la inceput... Dar apoi am inteles.... Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad... Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat, Care odata ajunse acolo sunt precum Frunzele ce cad pe pamantul inegrit Blestemate sa moara putrezite.... Rar mai apare o raza de speranta Care pare sa puna capat Demonilor ce ma pandeau etern Si care in suflet imi provocau un freamat Dar nu sunt indeajuns de puternic Sa ii infrunt de unul singur. Stand in intuneric neajutorat aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat Sperand ca imi va da puterea Si sa-mi implinesc menirea...
1 poezii, 0 proze
alma alexia andronic
oarecare...un grant obtinut miraculos, in 2004, mi-a oferit posibilitatea sa studiez stiintele comunicarii in marea britanie...de atunci n-am mai venit acasa...scriu extrem de rar...si nu am publicat nimic, niciodata...am doua premii literare, completamente neimportante, pentru poezie, obtinute la suceava (2004) si buzau (2005)
2 poezii, 0 proze
cosmin peneghi
absolvent Filosofie, compozitor de texte si melodii si solist vocal al trupei noir, de la 20 de ani simt ca timpul se scurge din ce in ce mai repede dar nu pot face nimic asa ca incerc sa ma folosesc de fiecare clipa in modul cel mai util insa reusesc foarte rar :-(
2 poezii, 0 proze
Bogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
Mario Paparadzzi
Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...
10 poezii, 0 proze
sturzu rodica
Sunt născută în 8 februarie 1963 într-un umil sătuc din Gorj. Mama a murit când aveam trei ani. M-a crescut bunica din partea mamei o perioada lungă de timp. Copilăria mea a fost frumoasă; tristă ca a oricărui copil orfan, dar frumoasă. Am studii medii, am publicat rar în ziarele locale poezie și proză, articole cu tentă socială. Îmi place mult să citesc, mai ales poezie românească, poezie pentru suflet. Sunt operată de inimă și pensionată pe caz de boală. Utilizez foarte greu calculatorul,sunt începătoare. Simt nevoia să-mi exprim gândurile, sentimentele,o parte din suflet. Sunt un om normal cu o viață banală, un om care vibrează la frumusețile și valorile acestui neam românesc. Citesc si recitesc plângând poeme pentru mama ale domnului Mircea Micu și simt că acele versuri sunt un balsam pentru suflet
12 poezii, 0 proze
Mai rar... mai rar...
de Dorian Ulici
A început să ningă – Cu fulgi mărunți și rar, De parcă în zadar A început să ningă. Și s-a pornit să plângă Fanfara-n cimitir; Fecioare, în delir, Au început să plângă. De sus, din vechea turlă,...
Tot mai rar
de Florin DeRoxas
treceau rar pasari in zbor spre un pamant mai primitor, si duceau cu ele toate dorurile mele. treceau rar paianjenii rai, peste urmele pasilor tai, si duceau cu ei, mereu duceau, amintiri ce-au...
Tot mai rar...
de Grig Salvan
tot mai rar ni se-mpreună pașii și palmele-ostenite-n rugăciune tot mai singuri cărăm pe sub stele fărîma de lumină din tăciune… tot mai rar ne pîlpîie gîndul în ochii aplecați peste tăceri tot mai...
Tot mai rar nopțile mele
de petre ioan cretu
în care tot mai rar nopțile mele sunt fulgerate de trupuri fierbinți de femei de fapt nopțile îmi sunt din ce în ce mai triste mai pline de dureri oasele mi se tânguie ca o orgă cu tuburile sparte...
Tot mai rar
de Raluca Oprita
Îți vedeam partea dinspre lună a feței crescuseră buruieni și din ochi ieșiseră bufnițe de atâta umbră îmbătrâniseră norii nu se mai puteau opri din ploaie ieșea un frig umed prin tine ceața venea în...
Trec norii tot mai rar...
de Alexandr Sergheevici Pușkin
Trec norii tot mai rar în lungul lor alai; O scump luceafăr trist, ce seara îmi răsai, tu-nvălui în argint și șesurile toate, Și golful ațipit, și stâncile-nnoptate; Sub licărul tău slab, o tainic...
Așa noroc mai rar pentru o carte
de ADRIAN ANGHELESCU
Eram o carte proaspăt tipărită Manual alternativ acreditat Și de-abia așteptam să fiu citită De către vreun elev interesat În primul an m-au dat unui băiat Adolescent cu părul încâlcit Ce nu prea...
e din ce în ce mai rar galben
de Calotescu Tudor Gheorghe
toți vor să fie numai verde pentru ei și întotdeauna roșu pentru toți ceilalți supuși mișcării idioate claxoane treceri de pietoni spirale spre nicăieri și chipiul absurd sub care mai doarme din când...
e din ce în ce mai rar galben
de Calotescu Tudor Gheorghe
deși toți vor să fie numai verde și întotdeauna roșu pentru toți ceilalți supuși ai mișcării idioate miliarde de claxoane treceri de pietoni spirale spre nicăieri un chipiu absurd sub care mai doarme...
Noroc că mă uit mai rar
de florin Vasilescu
Omenirea-i pe ,,Facebook”, Înroșește monitorul Ostenind pentru un „look” Care-ar cuceri Bosforul. Caută prietenie În speranța că alungă Nebunatica stihie Ce-i pe-aproape, de nu, lângă. Vise,...
