"Mai povesteste-mi..." – 22151 rezultate
0.01 secundeMeilisearchIordanescu Mircea
Poezia este mai filozofică și mai aleasă decât istoria, căci poezia povestește mai mult ceea ce este general, pe când istoria ceea ce este în particular. Să știi că frumos și într-adevăr sublim este ceea ce place întotdeauna și tuturora. Limba frumoasă este limba cu ritm, armonie și cânt.
24 poezii, 0 proze
CCCiprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
OGOctavian Goga
Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, (pro-nazist și anti-semit și prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920. Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților, în casa cu nr. 778 de pe Ulița popilor, fiul preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul Telegraful român și la revista Familia). Între anii 1886-1890, Goga a urmat școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, prototipul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă de timpuriu, a fost prototipul din Dăscălița. Cea mai mare parte a vacanțelor, așa cum povesteste autorul în diverse texte autobiografice, și le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, jud....
98 poezii, 0 proze
Giurescu Felicia Patricia
De la varsta de 4 ani incepeam sa povestesc poeziile familiei mele.Nu stiam sa scriu sau sa citesc,dar eu dictam si mama/bunica...scriau.La 5 ani le scriam singura de tipar cu cuvintele nedespartite care arata ca un cuvant lung.La 6 ani deja le scriam corect fara greseli.Acum am 11 ani.Am citit mai multe poezii si cred ca sunt cel mai tanar utilizator,dar pana acum poeziile mele au bucurat multe persoane adulte.
1 poezii, 0 proze
GCGeorge Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea...
102 poezii, 0 proze
SNSuflet Nomad
Nu scriu ca să îți placă sau să te oftice, să te trezească sau să te îngroape, ci pentru că în lume e haos și vreau să povestesc prin scris, nu prin glas, întrucat oricum nu m-ar auzi nimeni, tot așa cum nici eu nu aud sau, mă fac că nu aud. Eu măcar recunosc. Sunt clădită din imperfecțiuni, păcătuiesc și nu mă cred "cea mai tare din parcare", dar nu suport prostia, insensibilitatea și superficialitatea, motiv pentru care uneori risc să fiu mai acidă și extremistă. În rest... Dacă vrei să te deprimi, apasă Enter, fără să mă faci responsabilă de stările tale. Dacă nu vrei, folosește comanda: alt F4. Mulțumesc și... Succes.
2 poezii, 0 proze
GGriffo
Sosesc de pe un drum aparte, deosebit față de drumurile pe care le cunoașteți voi. E singura cale, singura înșiruire de trăiri pe care eu însumi o știu. Dealtfel eu sunt singurul om care a pășit pe această cale. Ce singur ne simțim câteodată drumul meu și cu mine! Tot ce-ți povestesc ți-ar putea părea cunoscut, totuși mă privești cu uimire, calea mea fiind mai altfel decât a ta. Știu că-ți surâde ideea de a trage cu ochiul la alte povești. Defapt și pe mine mă gonește aceași dorință: să aflu la margini de râuri povești aduse din alte trăiri.
2 poezii, 0 proze
nimeni mai-special
sunt un om normal ca tine
1 poezii, 0 proze
Ma Mai Cheama Si Maria
1 poezii, 0 proze
NPnu mai vreau profilu
asta e un cacat de site
1 poezii, 0 proze
Mai povesteste-mi...
de Patricia Lidia
Hai, mai spune-mi o poveste... mai zi-mi despre mine, despre tine... mai aminteste-mi despre noi... Povesteste despre Dragoste... despre mine, despre tine, despre noi... Prea periculos sa tin pasul...
Mai
de Silvian Costin
De–ai să mai poți să mai arunci din noi tăcerea Cu flori de Mai am să mai vin să-ți spun povești Când o mai fi să ne vedem adu-mi privirea Întinde-mi mâna s-o sărut pentru că ești Te mai întreb de-or...
O scurtă Odisee
de Takashi Arima
Muză, mai povestește-mi despre bărbatul mult iscusit care, după ce-a dărâmat zidurile sfinte ale Troiei, a rătăcit vreme îndelungată prin cetățile multor neamuri și le-a iscodit obiceiurile. Cântul I...
Lingușitorii 27/28
de Valentin Gros
27 - Îmi dai voie să-mi scot tricoul? Dan punea aceeași întrebare ori de câte ori venea la Ioana și i se făcea cald. Fata nu-i interzisese niciodată să se dezbrace, dar nici nu-i spunea s-o facă,...
Amintiri în dialog
de Marian Senchiu
El: Atunci când eu ți-am spus să zbori, Mi-ai zis să stau o clipă să gândesc. Erai acolo, printre nori, Și mă priveai cum te iubesc. Ea: Când îmi spuneai, de drag și dor, Că o să vină clipe triste în...
Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”
de Cornelia Georgescu
*99. Altă părere... Intrând în cameră, constată că Ly nu era acolo; probabil că nu se despărţise încă de Mihai, mai hoinărea cu el pe undeva, prin oraş, aşa că Lia se întinse visătoare în pat. Încât...
Pacienta
de Filip Ruxandra
-Hei, doctore!… Ce parere ai? Mai sunt nebuna? -Ce intrebare directa! Raspunse doctorul zambind cu subinteles. Vrei sa facem ceva anume in sedinta asta? -Sigur… sex! Incepu sa rada pacienta, dar cand...
Alt divan la Deko
de Traian Rotărescu
Odată cu avansarea în hiperboreana și atât de solicitanta lună a cadourilor, edițiile întâlnirilor cenacliste consemnate sub blazonul atelierelor artistice agonia devin din ce în ce mai...
În căutarea efemerei clipe
de Marian Malciu
1. În timp ce Anca zâmbea amintirilor plăcute ce o năpădiseră într-un moment de singurătate, Fănel zâmbea necunoscutei pe care o invitase la masa pe care friptura, doar începută, se răcise deja....
Ieri și azi
de Maria Tirenescu
Þinând-o de mână pe bunica ei, Ioana iese mândră pe poarta grădiniței. Vizibilă bucurie stăruie pe chipul femeii. - Bunica Maria, putem să ne plimbăm puțin? - Da, trecem prin parc, dacă vrei. - Sigur...