"Mă dor tâmplele" – 21133 rezultate
0.01 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
CEClaudia Eu
Sunt vie atunci când scriu poezie, Când mă-nfioară primul vers Cerându-mi să-i dau glas și sens. În rest sunt eu … mai mereu, Aceeași, neschimbată,eu, Cum mă știți … Necunoscuta x cam incomodă Banală în ecuația esențială, Paradoxal de importantă câteodată. Mă rătăcesc din când în când Prin noaptea îndoielii Mă dor tăcerile, Dar pot să râd, în fiecare zi, Vreau încă un miracol pe pamânt Și cred în strălucirea stelei mele.
16 poezii, 0 proze
IMIon Mihaila
Nu pot scrie atunci când cei din jurul meu îmi smulg stiloul din mână,nu pot scrie nimic pe hârtia pe care prieteni mi-o cer să aprindă focul cu ea....dar scriu și încep să mă simt...
146 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
ISIoana Camelia Sîrbu
11.dec.`81 Jumătate animal și jumătate om aș fi vrut să fiu altfel, dar sunt așa cum sunt, imperfecta corcitură reală Uneori lumea mă doare pentru că animalul se zbate, alteori omul din mine mă face să trăiesc, de-aceea sunt adaptabil lumii... până acum Am scris din clasa a doua despre toate, în clasa a noua ... a doisprezecea, în anul 3 de facultate... și cred că voi mai scrie pâna când voi avea ceva de spus Premii literare • Mențiune la Concursul Național de Poezie „Traian Demetrecu” – TRADEM ediția a XXV-a, Craiova – 2003. • Mențiune I la Concursul Național de poezie și pictură „Dor de Dor”, Cluj-Napoca – 2006 • Premiul II la secțiunea pamflet, la Festivalul Național de Literatură Umoristică „Ion Budai Deleanu”, ediția a V-a, Geoagiu, jud. Hunedoara – 2015 • Premiul II, la secțiunea manuscrise, la Festivalului de poezie religioasă "Credo" - Lăpușna 2016 • Premiul ”Alexandru...
632 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
GVGuțu Victoria
Victoria Guțu, originară din or. Bălți a debutat în anul 2008 la Concursul Republican al Tinerilor Poeți și Prozatori ,,Florii 2008”, cu poeziile ,,Tăcerea” și ,,Lacrimi”, obținând locul III. Scrie poezii pentru revista studențească USARB. Publică poezii în revista Tinerilor poeți și Prozatori Noi, 2011. Urmează multiple publicații în ziarul săptămânal ,,Literatura și Arta”, prima publicație fiind în anul 2018 (poezia ,,Dor de tine”, ,,Privește-mă”, ,,Domesticirea furtunii”, ,,Creatorii”). În același an, publică primul volum de versuri, intitulat ,,Lumina din glastră” (ed. Universul, 2018) prefațat de marele Poet și Scriitor Nicolae Dabija. Tot în anul 2018, debutează în calitate de textieră, fiind autoarea textului ,,Azi e ziua ta, măicuță” colaborând cu interpreta Tatiana Timuș. Urmează publicațiile din revista creștin-ortodoxă ,,Călăuza credinței” din România, poezia ,,Rugăciune” și ,,Menire”. In anul 2019, publică poezii în revista ,,Roua stelară”, este inclusă în antologia...
8 poezii, 0 proze
Mă dor tâmplele
de Mircea Florin Șandru
Mașini în serie, case în serie, păsări în serie În marile ferme avicole, porci, Forme standardizate repetându-se dureros, Oameni pe străzi în costume, în blugi sau în alba Bluză de vară, în berării,...
Adiere
de Djighit Nicoleta Eugenia
Iubesc un om care nu mă iubește. Mă dor tâmplele pe care fiecare vis le ridică din tină, orice șoaptă culeasă din vântul toamnei... mă doare lumina care nu vrea să mai fie albastră, mă îngenunchează...
Pendul
de Cristina Voicu
Mi-am pierdut Unicornul Într-o secundă de ceață. Umbra mea Șovăie Nesfârșită... Licheni încolțesc. Mă dor tâmplele De strigătul lor. Sloiuri rătăcite Îmi încălzesc Inima. Și nu te caut... În mine...
Am lasat navodul sa cada usor
de alexandra lupu
Am lasat navodul sa cada usor In linistea urbei, In linistea marii. Nu insereaza nimic inainte de vreme. Ultimele lumini gonesc in pantec. Unele acolo, altele in suflet. Niciodata marea Nu fu mai...
Dor de o efemeră
de Daniel Aurelian Rădulescu
Când trec pe strada ce mergeai spre casă Îmi bate inima în pașii-ți ca de lied Și tâmplele mă dor de liniștea de vid Și nici văz nu mai am... Ah cum erai, frumoasă! Privirea-mi șnurui pe asfalt ce-ai...
Vis de primavara
de Margineanu Doina Elisabeta
Tâmplele mă dor de atâta miracol, plouă cu fluturi, respir și sper. Impetuoasa flacără a vieții renaște în ramuri, efervescență divină, mângâierea dintâi. Dezlănțuire pătimașă a sevei pământului,...
Toaca
de raza de luna
TOACA De ce ma-nfior cand toaca o aud si sufletu-mi loveste cu al ei zgomot surd? Sau ce imi sugereaza cand glasu-i e sonor si inima-mi sfasie, iar tamplele ma dor? E zgomot de ciocane, cu care...
Un templu- albastru
de Victoria Dicu
Imagine umedă în lumea vastă, Iluzie într-o lume de neant albastră, Un cer albastru de cărămidă sinelie- Un simplu templu al unei lumi de jucărie. Un vis de pluș și pluș de fum, Mergând încet...